iubirea noastra-i ca o barca fara carmaci sa o vegheze si fiecare-n van incearca pe malul sau s-o ancoreze. inlantuiti, vaslim prin valuri, vanand cu ochii lacomi zarea, dar de ne-apropiem de maluri se-ntuneca napraznic marea. deasupra, norii se incarca, pocnind electric, lung, nebunii si tipa, rascolind prin barca... in urma lor si a furtunii, parca se-ntoarece-n gol si parca se rotunjeste coltul lunii...
din gara electronică, un grup pestriț de chestii frumo, gălăgios, întârziat, drăgut, cu soare-n ochi și petale-n bagaje, fir-ar ei de nebuni, cu stilul lor zăpăcit!