raboj la un an si...

matei oprescu-petrica ...si matol (primii pasi)

intaii pasi in doua

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

TRIBUTE TO FREDDIE MERCURY

OMUL SI FRICA DE SEMN

vazuse semnul Mortii, rece

simti ca prea devreme-l cheama

stia ca trebuie sa plece

si-i era teama

ca o metafora enorma,

inchisa-n ochiul lui ingust,

parea o moarte fara forma

si fara gust

si viata ii facuse semne,

mai mult sau mai putin abstracte,

dar multe-l impingeau, nedemne,

prin cataracte

se ratacise-n calea sa

demult – si il chema pamantul

acum – de parca astepta

sa-i treaca randul

simti cum ii rodesc usor

aripile interioare

si, pregatindu-se de zbor,

uita ca moare

in urma, toamna ruginie

ca o regina diafana

ii inchina o Rapsodie

Boemiana


(din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)