Ce-ar fi dac-ar fi?! (joc de copii recomandat si parintilor)


Cum ar fi sa fie o zi in care sa te poti desprinde legal de tine? Sa iti uiti in culcus, la dospit sub pilota, mulajul de peste noapte, inainte de alarma cafelei si vartejul diminetii. Sa te strecori senin in lume si sa o iei la drum in ce directie vrei tu, nu tot felul de ei. Sa te plimbi pe strazi pe langa care, altfel, trece doar talpa timpului in goana masinii si sa mergi prin parc doar pentru a-ti insira, lenes, picioarele pe dalele lui rupte. Sa te bucuri de rasul plin al unui prieten caruia, in sfarsit, ai reusit sa ii faci o surpriza, dupa multiple telefoane intrerupte abrupt de cei carora le trebuiai atunci. Sa poti sa te opresti si sa asculti povestea intortochiata a femeii care cerseste, zilnic si zdrentuit, mila bordurii, in timp ce tu fumezi Sobranie Black Russian fiindca - asta e - ai un dealer foarte cool. Sa nu te irite drumul nervos si aglomerat spre cea mai buna supa iute, desi poti sa fericesti o foame de copil nerasfatat si cu salata ta de vinete. Sa intri intr-un chiosc din colt de strada si sa iti impletesti degetele alegand balsamul de rufe cu cel mai bun miros, doar pentru ca simti acea nevoie acuta de pufos. Si sa poti sa pleci de-acolo cu un vin vechi, de povestit molcom, mai usor si mai prieten decat peturile cu apa plata si contractul cu volanul. Si-apoi, desi traiesti portocaliu, sa iti ingadui sa iubesti azi rosul-rostogol, doar pentru ca ziua e frumoasa ca o placere vinovata. Iar cand orele chiulite pe franturi din fisa ta de post se-ndreapta spre-nnoptat, sa te desfeti scriind doar pentru acea pereche de ochi.  

Post a Comment

0 Comments