Omul și Frica de Vis



Răpus, ca omu’, de dureri,
visezi o șansă nouă, mică,
langă o zbatere de frică
și te trezești… că speri.

Blocat, în idei de la ei,
visezi imbolduri de aripă,
spre izbavirea de o clipă
și te trezești… că vrei.

Ars, de refuz cu porunci,
visezi că ai  găsit povară
să-ți râdă fruntea, de ușoară
și te trezești… că plângi.


Obosit, de atâtea orori,
visezi aiurea-o lume bună,
ascunsă într-un colț de lună
și te trezești… că mori.





Post a Comment

0 Comments