aiunmesaj

" E foarte ciudat să te uiţi la un necunoscut ca la o carte deschisă în care ceteşti versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimţit, poate ştiut, dar vag până atunci, totuşi era, nu numai în suflet, dar şi în afara lui, adus de necunoscut ca o pulbere de argint a unei zări din care vine un călăreţ rănit - dar călăreţul parcă venea din zarea ei, căci îi ştia pulberile de argint, le văzuse în ea, fără să vadă călăreţul. Inima ei bătea lângă el ca o copită credincioasă şi supusă. Parcă ea i-l adusese răsturnat... Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit." ... dau un premiu de suflet cui recunoaste autorul. dar fara Google, ca asa ar fi frumos si cusher!

Nici nu stii de ce. Pentru ca varsta intrebarilor pare ca a trecut ca o boare, numai raspunsurile au ramas. Unele dintre ele. Nu prea multe, sa nu ne complicam inutil. Dincolo de toate, se maretzeste asteptarea. Sentimentul acela sublim pe care nu ai cum sa il ai decat atunci cand se intampla, dar pe care iti permiti, cabotin, sa il astepti. Atunci cand varsta ta a depasit zbaterile din primele aripi, iar restul lumii te condamna sa incetezi a mai crede.     Totul pare conform in jurul tau si iti place sa te complaci, ca doar asta e. Nu ai cum sa  vezi mai incolo. E prea complicat. E prea departe. E prea aiurea. In aproapele tau, e numai o gura pe care simti sa o saruti. Pentru ca ti s-a dezvaluit greu, pentru ca e interzisa, frumoasa si plina, pentru. Esti acolo, inaintea ei. Te apropii incet, ezitant, ca in adolescenta. Pentu ca  este atat de aproape si, sfidand bariera primilor pasi, nici nu se ascunde, nici nu se rasfrange imediat. Un altfel de...

o fabula hazlie si nu neaparat, intr-un concurs de Creatie - ceea ce il face intersant pentru aceste vremuri mai mult feisbuchiste decat de suflet. funny:) http://cornelilie.ro/articole/3-fabula-rasa/ FABULA RASA Era miercuri spre joi, Cand s-au intalnit: Semnul  ei  rasucit, Semnul  lui alungit. Ea, gargarita Cu rochie pestrita Si gene lungi Sa nu le-ajungi. El, gandac mic Si cam peltic, Cu dungi pe spate Si  gauri in coate. Trei zile in doi, Dupa miercuri si joi, Alergau impreuna, Veseli si tineri, Maturand pe alei, O lume mai buna, Sau un altfel de vineri. Mana ei cauta Trei raspunsuri. Condusa, Mana lui mangaia Intrebarea nepusa. Si asa s-au iubit, Vreo saptamana Nebuna-nebuna, Fara teatru nasol Si fara masina, Fara shopping in mall, Fara job plictisit, Fara televizor. Intr-o luni,  au murit, De fericire si de dor, Sub un tractor.