OMUL ȘI FRICA DE MASCĂ


Privea în ochii tăi, absurd,
cu ironii de gură-cască.
Părea că-i mut, părea că-i surd,
inconştient sau furibund...
era o Mască. 

Părea că-ţi bănuie, pedant,
trecut trucat, prieteni proşti
şi-apoi, cu pasul elegant,
se retrăgea, insinuant,
spre alte Măşti.



Te-ndepărtai, cu pas grăbit,
să scapi de cercetări jenante,
dar te urmau necontenit,
cu teorie şi chibrit,
Măşti penetrante.

Simţeai că minţi şi când respiri,
eşti anormal, opac şi hâd,
dar te trezeşti şi-apoi te miri
de-un vis cu Măşti
şi... doar atât!

Post a Comment

0 Comments