bun-de-tot

La 2 ani si 2 luni, izbanzile tale de pana acum incep sa fie multe si ne lasi din ce in ce mai des cu gurile cascate. Stii toate secretele animalutelor de prin carti, iar dak cineva te intreaba cum fac hipopotamul sau girafa raspunzi prompt : da ! Esti un pusti pozitiv si doar in ipostazele de rasfateala maxima il iei in brate pe lu lau iar noi te luam pe tine, k nu avem cum sa mai rezistam ochisorilor tai santajisti : le log mami atze ... si faza ramane definitiva la le log mumos, mamiii/tatiiii. 
 
Cu ochi circumspecti de june prim fara mustatza – ink – te privesti curios in oglinda testand critic treningul sau pantalonii cei noi. Bagi autoritar manutele in buzunare, faci piruete aproape perfecte, intorcand capul pe spate k o testoasa carna si, dupa minute bune, verdictul vine scurt dar, totusi, nuantat : mu-mos.


Ne faci castele colorate din lego si, pentru k nu le pui roti, ne zici inciudat : nu melge... dar iti faci singur dreptate cu piesele : ata aishea... ata atolo...am ieu tatelul... unde e lotzile... mai e aishea, domne... am pins-o atolo... impinge... tade... tata, nu mai e... si in final, impaciuitor, le numeri pana la zece sarind-i knd pe cinci knd pe sase.

Acum a venit vremea sa te ascunzi. La locul tau din spatele televizorului, unde troneaza cutia mare - mare cu jucarii - bucurii. Desi se stie k e locul tau de ascuns de knd busileai k printesa – kre l-a descoperit si ea de ceva vreme, ceea ce-l face deja teren de lupta – noi ne prefacem k nu. Urmeaza niz-naiuri de parinti vadit ingrijorati k nu stiu unde a disparut delfinul si supozitii kre mai de kre mai absurde, kre te fac sa razi in hohote, fara sa iti dai seama k dak e ceva ce nu poti piti acolo e rasul. Noi abia ni-l tinem pe al nostru pentru a reusi sa fim surprinsi knd te gasim mic-mic acolo, dupa mari cautari pe dincolo.
In tot acest timp, mangusta de patutz priveste curioasa printre genele ei de zana a surasului si dezveleste knd gropita knd lopetelele.

Peste tot si toate, regele suprem si neincoronat este BUNUL. Toti ne-am gandi, cu gandul amintirilor de copil la tara, k e vorba despre minim unul dintre bunici. Ei bine, nu. Knd eram eu mik, bunul era ascuns in pereti, iar degetele mele sapau in el spre a ferici gura (ceea ce nu pot spune si despre mama knd descoperea grotele din spatele tablourilor – k la pitit toti copiii sunt la fel). In epocile tale moderne, bunul este tot ceva ascuns – in bufetul suspendat – deoarece, invariabil, este foarte dulce, contine ciocolata si niste treburi pe kre tu ink nu le intelegi dar noi le zicem E-uri. De unde noua mieunatura cu care ne dezmierzi : vleau bun, le log io mumos

Post a Comment

0 Comments