de o luna incoa'

dak ai putea vorbi, sau mai precis dak am intelege martiana ta urbana, cred k ai spune ceva de genu': in viata mea a aparut o jucarie noua. vie. o pup mereu, k e frumoasa si moale. nu inteleg de ce mami nu ma lasa sa o iau in brate, dar pare k are ea un motiv.

in mare seamana cu mine mic. pampersi mai am si acum. dar ea papa de la mami. iar io ma uit cu un zambet superior: hehe, am trecut si io p-acolo, nu demult. dak m-as uita mai des in oglinda, as intelege de ce toata lumea zice k seamana cu mine. numai k
ea are urechiuse mici de fata si cercelusi de domnisoara.

plange cam des dar io ma catar sa o pup si ii trece. deschide gura. cred k vrea sa imi zik ceva dar ink nu a gasit cuvintele. la baita o ajut pe mami si ii dau si ei jucariile mele plutitoare. dar bag seama k tre' s-o si invat sa se joace cu ele. deocamdata vad k ii place sa doarma in caditza. ce treaba...

tati mi-a pus azi talpica ei in talpa mea ce stie sa si mearga. atunci m-am prins k e ink tare mik si mai am de asteptat pana ne-om juk si noi k oamenii. adik...omuletii. oricum, o am deja de o luna si sunt taaare mandru!

Post a Comment

0 Comments