poveste de printesa




Printesele stiu cel mai bine cum e cu povestile de dragoste. Desi ele nu fac mai nimic: sunt pur si simplu frumoase, clipesc firesc din gene si merg ca prin vata, cu gratie de felina  domesticita natural si isi rotunjesc suav gura si obrajii pentru a emite cate o pretentie – de printesa, normal – usoara ca o mieunatura, dar ferma si, indiscutabil, executabila instantaneu. Pentru ca e inutil sa faci o printesa sa astepte. In toate povestile, printesa detine un ceas ascuns bine, dar care merge perfect : anunta, dupa caz, miezul noptii, somnul de o suta de ani sau momentul in care copilitza imposbil de frumoasa si mica se casatoreste brusc cu printul ce o salveaza fara comentarii. (acuma, pe bune, ati auzit voi vreo poveste in care printul sa intrebe, macar de conversatie, daca printesa stie sa gateasca, iubeste copiii si promite sa faca cel putin doi, ar convietui ok cu mama-soacra sau ii place sa stearga praful minim saptamanal?!?).

 
Povestile de dragoste incep de la printese mici. Pe bebe-urs il iubesti matern, ca e mic, pufos si are mutritza aia de cere sa-i intorci pufosenia chiar si in somn. Din joaca, ai inventat iubirea care face bine – pisicul stie cel mai bine cand si cum sa o ceara si, ocazional, noi toti suntem pacientii pe care ii salvezi cu stetoscopul sau scotand cu grija carligele de rufe de pe degetele-pacienti. Asta fiindca, in plutirea lor duioasa si suficienta, printesele stiu sa fie teribil de practice in situatii-limita. Dar si razvratite. De aici, porniri de amazoana  in lupte mici si darze, dar cu victorii mari, purtate cu singurul concurent la tron cu care trebuie sa imparti teritoriul, caruia, de altfel, ii pazesti bland somnul – asa sunt printii astia, cam puturosi – si ii executi ordinele pentru a primi, in final, rasfatzul comun. (Printesele sunt meschere, ai vazut tu asta in Pisicile Atristocate). Si pentru ca, la palat, bunele maniere se invata primele, ne servesti explicatia firestilor mixturi isterice de pozna cu plans cu povesti biblice: “eu nu stiam ca, atunci cand m-a facut Doamne Doamne mica-mica, imi va face si parinti care se supara”. 

 
Si, pentru ca orice printesa are cel putin un secret, al tau este o altfel de dragoste. Pentru un necunoscut de-al nostru, cu care, periodic, te casatoresti, in povestile pe care ni le mai spui si noua. Este, clar, motivul pentru care cutia cu moatze e mereu prea mica, rochitele si fustitele prea putine, pantalonii trimisi sa planga in adancul dulapului, iar culorile hainutelor insuficient de roz si visiniu. Expertul in ascuns dar si aflat lucruri sustine ca e vorba de un robot, dar, pana la urma, ce farmec ar avea printesele fara secretele lor de poveste?!  


Post a Comment

0 Comments