e intre ei!

Dintre toate soaptele pe care ai fi vrut sa le asterni inainte si inapoi, mi-am ales sa port una, cat o floare mica – martisor in miez de iarna. Tu ai adus-o tiptil, ai purtat-o cu oarecare grija in varful degetelor si m-ai lasat sa-i opresc fluturarea inainte de a o atinge. 

Te intrebi, probabil, cum le-am stiut, cum le-am aflat si de unde le-am cules, inainte de a fi semanate, pe toate celelalte pe care deja le-am aruncat.

Of, cat de repede s-a plictisit… hehe, rade obrazul rasfrant pe sub gene. Mai bine hai sa aruncam la prima mana ce-i mai usor si confortabil, ca pe o mostra de parfum cotidian si-apoi sa ma lasi sa-mi vanez, in liniste, celelalte salbaticiuni din gandul tau.

Si-n timp ce eu am atata treaba, poti continua sa mimezi niznaiul, ca toti parintii cand se joaca de-a copii. 

Din cand in cand imi poti zambi, atat cat incape intr-o stralucire, sau langa inceputul unui sarut pe care l-ai uitat, in treacat, pe buza cestii de cafea. 

Si daca te intrebi ce dau la schimb, in niciun caz nu am sa-ti spun ce soapta mi-am ales. Fiindca asta i-ar distruge susurul, ar transforma-o-n vorba si prea repede am uita-o amandoi.