aiunmesaj

hii, e unu fix! hminf(nazal) inainte de a pleca la munk, sunt gol de ginduri si plin de idei. knd ma voi intoarce miine voi bea tot vinul asta (2 sticle)... am o pofta sa ma imbat...ma rog, k si astazi. hai k mai beau o gura de cafea si plec. o sa isi fak lumea idei gresite despre mine...oaia asta o pui pe balcon sau in frigider? (o sa zik lumea k avem o oaie in ksa). nu-mi place rama aia... e de poza! e un mos craciun blurat de vodka...se vede rizind (in spatele sticlei de vodka e o figurina de ciocolata imbracata in mos craciun)... grasimea asta sa n-o arunci, sa o stringi asa intr-un borcanel si s-o pui in frigider...si o punem pe piine prajita asa frumos, cu usturoi ras asa... ce mai mincam io d-astea knd eram copil la vinatori...

Ne-am obişnuit şi asta nu e bine! Legea lui „las-o mă că merge şi aşa” deţine supremaţia în orice cod, în orice strat sau chiar răsad de românism. Lupii au rămas doar simboluri în cărţile de istorie, din care elevii copiază când nu e grevă. Măreţul imn al deja perimatei Revoluţii e transformat în manea cu lejeritatea cu care te închei la fermoar după. Deja mă aştept să fie lansat pe piaţă ca sound-track de telenovelă, pe banalul principiu „facem, ca popor, ceea ce simţim şi ne place”! Suntem, din păcate, ceea ce suntem, chiar dacă mândria caprei râioase ne face să ne batem cu pumnii în piept cum că n-am fi aşa, ci plini de valori naţionale, ce trebuie promovate. Care sunt acestea? Păi fotbaliştii la pachet cu pipiţele şi tatuajele lor şi alţi diverşi inşi ajunşi mari afacerişti în străinătăţile pentru care România nu este decât o extensie de păr a Ungariei. Şi încă una ieftină.  Legea lui „las-o mă că merge şi aşa” ne guvernează cu deplinul nostru acord, pornind...

oare cum vezi tu lumea prin ochii aia ai tai atat de mici? ti-au crescut gene luungi si intoarse codat, printre care filtrezi expresii smecheresti de om gata mare. usor incruntat, strabatut de ginduri profunde si idealuri marete...zici. instantaneu redevii prunc rotunjind gura a punct al semnului de intrebare. oare ce inseamna "atiishii'' ? se pare k toti traversati perioada frinturilor de vorbe mici pe acceasi zebra, pe la acelasi semafor. stiu, la tine s-a facut portocaliu iar lumea zimbeste. cred k stii sa rizi de knd jucai curcubeul cu cordonul. oare o sa se mai joace frunza la virsta scolii tale?

Privea în ochii tăi, absurd, cu ironii de gură-cască. Părea că-i mut, părea că-i surd, inconştient sau furibund... era o Mască.  Părea că-ţi bănuie, pedant, trecut trucat, prieteni proşti şi-apoi, cu pasul elegant, se retrăgea, insinuant, spre alte Măşti. Te-ndepărtai, cu pas grăbit, să scapi de cercetări jenante, dar te urmau necontenit, cu teorie şi chibrit, Măşti penetrante. Simţeai că minţi şi când respiri, eşti anormal, opac şi hâd, dar te trezeşti şi-apoi te miri de-un vis cu Măşti şi... doar atât!

Asta e, a trecut si Revu' asta, iar am mancat, iar am baut si ne-am adus aminte cat de cald e in familiune. Si pentru ca scolile inalte ne-au invatat sa fim recunoscatori cand ni se intampla un lucru frumushel, purced la a va multumi pentru mesaje (fie ele si asa, "standard", semnate regulamentar). Si fiindca portocala s-a predat precum stafeta, va anunt sportiv ca acum functionez numai pe connex. Asta knd nu tin minunea mik in brate, k atunci nimic nu mai conteaza, no ofense... Atentiune! Atentiune! Mai sunt 3 minute pana la plecarea trenului, persoanele care au insotit calatorii sunt rugate sa coboare - vibreaza megafonul afumat de vreme. Sau soarele? Sau petalele? Sau lasa?

da, stiu, este emisiunea la care lucreaza tati, dar eu am spus asta prima oara inaintea lui, pe 27 august, knd am aterizat de pe marte. chiar dak nu sunt verde sa stiti k sunt un mic martian fericit. eu sunt Matei si ...ssst... ma fac om!