PROTEST (SupraOmului)

Erai săgeata noastră spre lumină,
dinspre pământuri mesager,
dar te-ai încoronat pe cer,
nesocotindu-i raza sa divină.

Pereni, am încolţit de aşteptare,
îngenunchiaţi în palma ta,
cerşind, umili, căldura sa,
dar ne-ai trimis numai tăceri polare.

Sfidându-ne puterile de ţânc,
priveai din globul tău de foc
cum scotoceam după noroc
şi ni l-ai îngropat şi mai adânc.

Şi-apoi, zvârlind o ultimă privire,
să vezi dacă mai respirăm,
ne-ai blestemat să vegetăm
strângând în dinţi o boabă de iubire.

Post a Comment

0 Comments