DECĂDERE

Dumnezeu a plecat dintre noi
şi ne-a lăsat fără rost...
ţeluri înalte se zbat în noroi,
iar noi am uitat ce am fost.

În jur stăpâneşte dispreţul,
de la umil pân’ la zei.
Senili înţelepţi măresc preţul
unor absurde idei.

Gândurile au îmbătrânit
până şi printre copii,
Iubirea-De-Sine a devenit
refrenul de zi cu zi.

Oameni s-au învechit şi-au murit
de o moarte confuză
şi-n fiecare s-a prăpădit
câte-o urmă de muză.

Inima-mi abia se abţine de râs,
gata e să se spargă,
habar n-am cum s-o dreg şi, în plus,
m-apasă pe diafragmă.

Post a Comment

0 Comments