Nu-i mai zic

Vorbește-mi blând, pe rând, cuvânt cu vânt
rotit pe plajă, să-l aud-ascult într-una
cum, culmea, îmi împarte lunile cu luna
și murmură, in numele lui nu mai știi de când.

Valuri de nuanțe hoațe de-or ieși din cușcă
să rupă oblic verticala asta albă,
rulează-mi marea coală goală, strânge-o salbă,
iar de o fi să doară, mușcă înc-o dușcă.

Întinde-i dungă lungă, udă undă,
împacheteaz-o, mai de mai, cu alte vise
sau leagă-i, legănat în zorii zilei zise,
cort de hârtie colorată și, în frunte, fundă.