Portocaliul a cam luat-o razna!

Se stie ca mi-am asumat deschis poreclele voastre gen Miss Pozitivism sau Miss Literatura. Si ca v-am scrijelit pe retine toate nuantele si formele de portocaliu. Ei bine, va anunt sportiv ca portocaliul a luat-o razna! Suntem prieteni, ne iubim si suportam reciproc, el ma incanta pe mine iar eu pe voi cu acest tip atipic de fotosinteza care, culmea, nu e verde dar se combina bine!  Pe principiul “Iubito, nu mai suntem tineri / la mine-i joi, la tine vineri”, sa ne si intelegem, zic:

Primul semn subtil a iesit cu spart de scoici frumoase adunate migalos, pe prima ceata cu vant subtire. Pietrele vinovate - gri, albastre, nisipii - au ramas, cu toate sclipirile lor de primavara-n Vama.

Tigru – motan urban ruralizat modern, cu apucaturi de golan (desi vaduvit de bilute), blanos si moale in miscari unduite feminin spre coada ca de vulpe. Ne-am lipit simbiotic, ne-am obisnuit cu dormitul pe post de perna, ne-am inteles si acceptat: el - producator nisat pe smocuri fine si gadilicioase, noi – perechi mari si mici de talpi prietene cu 5 m2 de covor mitos-ierbos si colorat industrial fix cu pigmentii blanii lui. Toate bune si fumoase – de doua saptamani miauna mult prea matinal, haotic, nazal cu timbru gros si e vesnic nemultumit de ce i se pune in strachina. Pentru a strange si mai multa atentie si mila, si-a scrantit o laba din fata, pe care ne-a tot tarat-o demonstrativ pe sus-numitul covor concurent, timp de o saptamana.

Ratustele. Doua gamalii de 3 zile, primite de la o gospodarie cu staif spre a hrani instinctul mamos al Printesei si pe cel de scutier la scara mica al Zmeului. Pe la 4 dimineata rascoleam netul pentru a afla cum obtinem temperatura optima ce inlocuieste rata-mama, cum gatim mixuri de hrana pe baza de urzici si alte tabieturi cu cioc lat. Apoi au primit identitati de la ciripitorii cei mari: Degetel si Lacrimuta. Am vazut, in doua zile, ca beau apa cat o camila adulta, adora sa fie uscate cu feonul si exagereaza cu udatul tocmai d-aia, se uita crucis daca le privesti de peste cioc si iubesc neconditionat. Ieri seara s-au jucat cu ele cainii si, in 2 secunde, le-au facut ingeri.

Zmeul a facut pneumonie cu streptococ Beta-hemolitic (putea macar sa faca niste beta-caroten, nu?).  Se serveste dulce, de 3 ori pe zi, din 3 siropuri cu ambalaj sau continut portocaliu, cu acea seringa gradata pe care o cunosc toate mamele.

Mişca. Alt zbenghi pisicesc, de dimensiuni reduse, motocel viu de joaca pentru Olga si Petru, terorist nocturn al somnului de drept din dormitorul parintilor. (Ruxandra, observi ca nu spun nimic de litiera!). Ne-a dat batai de cap o seara intreaga sa ne intelegem daca e un Mişc sau o Mişcă. Din porniri ascunse de erou istoric sau pur si simplu usor plictisit de acrobatiile din casa, s-a gandit ca, odata ce am stabilit ca e cocos, ar fi momentul sa se joace de-a zburatul prin ferestre. Sa il admire si centrul Capitalei, nu?! Cules de pe garduri, a vomat de doua ori si e inca in soc. Acum, el e nuanta de porocaliu in care mi-am pus toata speranta ramasa! (sa-i pot povesti, cand o fi cotoi, care-i treaba cu Street Delivery, ca vad ca n-a luat de unde trebuie).

Azi dimineata, superb in tricoul porocaliu de somn, Alin nu-mi putea vorbi. De gâlci.