Momentul acela in care pui frana brusc, sa te bucuri. Curge firesc melodia ce te ia in brate si te duce departe, acolo unde ai tot trimis momente in care nu ai avut timp sa simti cat, cand si cum iti vine.
Momentul acela in care iti dai seama ca poti sa-ti apartii un pic, e legal si nu doare. Ales a fost de cand ai inceput sa misuni p'aici, doar te miri ca ti-a luat atata sa-l culegi. Eu am mai gustat picaturi din el, chiar m-am infruptat vinovat. Acum, cand e mai greu sa ii faci loc prin tine sau tie printre ei, pastoresc pasi mici purtatori de vise mari.
Si daca ani de-a randul am crezut cu tupeu ca toate mi se cuvin, am descoperit, treptat, ca implinirea aceea pe care ti-o asumi fara pic de ipocrizie incepe cu cel mai banal cuvant si sentiment: MULTUMESC! ce pare ca il ajungi mereu, dar nu il desavarsesti niciodata, insa multimea destinatarilor te va maguli mereu.
Parintii, ca m-au adus pe lume si sor'mea, ca e mereu cu cinci minute inainte acolo unde gandesc eu.
Iubitii de peste ani, ca m-au invatat sa iubesc mai adanc si sa ma feresc mai des.
Alinul meu, ca m-a conturat ca femeie si mama, pornind din trairi si priviri simple.
Zmeul Matei si Printesa Ileana, ca ma pastreaza copil peste zi si ma adorm gingas seara.
Prietenii, ca ma iau asa cum sunt, ma inconjoara peste timp, ma bucura, supara, impaca, provoaca, ingaduie si coplesesc, de aproape sau de departe.
Va multumesc! Dintr-un suflet imposibil de mare, in care voi va faceti de cap asa cum vreti, cand vreti si tocmai d'aia sunteti minunati!
Altfel, marea si Vama sunt la fel de frumoase cum le stiti!
No comments:
Post a Comment