Imi plac copiii de cind eram copila si ma jucam de-a mama cu toata lumea. Acum sunt mama de baiat si simt ca traiesc cea mai frumoasa minune ce i se poate intimpla unei femei. De cand m-am hotarat, la 19 ani, sa schimb traiul caldut din cuibul parintesc cu nebunia silit responsabila a lumii de afara, mi-am dat seama ca sunt incapatinat de independenta. O atitudine fata de viata care – simt adesea – l-a indepartat pe „el” din relatia despre care credeam ca va fi completata prin venirea copilului, nicidecum destramata. O relatie – paradox, cu un baiat ce contrazicea toate preferintele mele, surprinzindu-ma insa cu sinceritati si gesturi atipice. Un erotism efervescent dar calm, ca luna plina din noaptea de mai de la inceput. O nepotrivire de conceptii asupra vietii, pe care un copil o completeaza minunat nu o incurca iremediabil, ivita poate din diferenta de virsta, eu avind un avans de trei ani. Acum, dupa trei-patru luni in care am suferit – cu optimism – efectele sarcinii toxice si mi...
din gara electronică, un grup pestriț de chestii frumo, gălăgios, întârziat, drăgut, cu soare-n ochi și petale-n bagaje, fir-ar ei de nebuni, cu stilul lor zăpăcit!