din brasov, scrisoare pentru tati

no, la munte e bine, am prins bujori in obrajori, dorm mult, bine si frumos si incep sa am ce arata knd bag zambetu' ala de smecher (deja m-au fluierat in parc niste domnisoare mai mult sau mai putin stirbe decat mine...). knd fac ochisorii diminetii ma ta-ta-ta cum ma stii, doar-doar-de-dor si numa-numa...noroc k imediat aterizeaza hohotind bomba de tereza - guresa verisoara mai am, ma tati - si incep si io sa arat k pot. deja cu pernele de oameni mari nu ma mai razboiesc, k au capitulat, dar am decoperit de interesant e patul din doua trepte si cat de tareeeee e sa musc din buza de sus a patutului meu de campanie. asta pana la un moment-dat-ul in kre cad si nu pot decat sa apreciez k mami mi-a curatat tasca de munitie pitita in strampi.  

 
am gasit si aici un pat mare (si portocaliu!) prin kre ma dau de-a dura si io cum pot, desi inamicii au dezvoltat o intreaga strategie anti-tero de izolare perno-grafica la scara mica ha-ha-hi-hi. deja ma antrenez la cursa cu obstacole, dar ei nu stiu! in rest, intre doua fitze de bucuresti si multiple gangureli, mi-am dat repede seama k pot sa ii fac si sunt plimbat printeste din brate in brate pana pe cele mai 'nalte culmi ale rasfatului capitalist! nu stiu ink sa pup si sa imbratisez, dar...tu ma stii, mai tatiiii...ata-ta-ta-ta ps. imi scot ochelarii de soare exact k voi, oamenii cei mari si bag si un zambet-roata plin de superioritate, sa fie!

Post a Comment

0 Comments