avem printesa de 6 luni

E ziua ei din prima jumătate de an-minune. Teiutu', hai să îi scriem o scrisorică...

ILEANA,

Îmi doresc să nu fii cea mai frumoasă, fiindcă te va durea mereu capul de la atâta deochi, dar îmi doresc sa fii frumoasă ca o fată frumoasă.

Îmi doresc să nu fii cea mai deșteaptă, fiindcă vei rămâne singură, dar îmi doresc să fii înțeleaptă ca un om bătrân.

Îmi doresc să nu fii cea mai norocoasă, fiindcă vei uita să mai lupți și toate se termină la un moment dat, dar să fii acasă când s-o împărți norocul.

Îmi doresc, însă, să fii cea mai sănătoasă, pentru a putea să le faci pe celelalte, să crești frumos și senin.

Îmi doresc să fii atât de fericită încât să ne primești pe toți în zâmbetul tău larg și în limpezimea ochilor tăi mari, să ne încarci cu râsul tău vesel și să ne re-înveți să fim luminoși atunci când uităm.

În fine, deoarece am încredere că pe toate de mai sus le vei face prin propria ta ființă-cocon menită să se deschidă fluture, îmi doresc fierbinte ca, atunci când vei trăi o poveste frumoasă cu printul fermecat pe care îl vei primi în inimioara ta, să trăiască și el aceeași poveste. Să nu ai niciodată parte de amăgire, fetița mea, că asta e cea mai dureroasă invenție de până acum, pe care nu vreau să o cunoști!

Te iubim, Ileana la-la-la, copil-bucurie!

PS: mereu îmi aduc aminte de melodia ce mi-a trecut prin gând în primele minute ale zilei de 10 martie, dupa ce văzusem ce frumusețe mica-mare am zămislit:

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Florin Chilian

Comments

Furtuni

În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci, ca o mireasă părăsită fată mare, se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare: eu te cuprind, Pământ, iar tu văd că te strângi. Cu plete albe, creț, se hohotește Cerul, ca o fereastră dinspre tot ce nu se vede: La mine doarme Soarele și cine crede că mă topesc? Prin mine zboară fierul. Prin cartier se vântură agale Vântul, îndrăgostit de cate-o fustă colorată: mă joc cu Focul, ca de fiecare data, în timp ce am puterea s-amuțesc cuvântul. Din drumul lui de lut, în Om se-avântă toate durerile ce i-au țesut menirea: în mine, Raiul și cu Iadul se înfruntă și tot în mine s-a născut Iubirea...

Lady Ga-Ta

- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la quietud del parc. Els transeünts miren desconcertats al seu voltant i, al final, els seus ulls revelen a la xicoteta criatura de la qual costa creure que puga eixir una ordre tan extravagant. - Anem, anem, afanya't, compte que portes roig! El gat va girar la cua redona i sobirana, mirant-lo amb tant d'orgull que semblava més alt. Estava asseguda al respatler del banc de mosaic, com una estatueta esculpida en moviment. Ulls redons, fascinantment grans, girant caòticament, tractant de cobrir a tots els transeünts. Van començar a buscar-se els uns als altres i a dividir les dues files. El murmuri de sorpresa va cessar una mica i el parc Ribalta es va quedar gelat al sol del migdia. M'assec indefinidament en el banc del costat, convençut que no puc encaixar en el seu joc. Em compte breument abans: taronja, verd, blau… però quants colors em ...

La mà dreta de son.

En algun lloc de la meitat de arrodonit de la roba de pluja, l'home es va aturar. No sé si és vell o jove, aquesta nova, encorbat sota la tendència a el desgast a terra quan camina pel carrer, va deixar allà en un metre i sobre l'asfalt entre les mans plenes donar scroll als mòbils. El fet és que en realitat no hi ha pluja. Sent menys fix en aquest dilema, mentre que l'home torna lentament. Ulls vius sota despentinat dones de cabells arrissats són gairebé tan vents de nord portar aquí i una mica d'amor colorit exòtic passat. I bufat. Com de vegades bufar al nord en una dona. Com marea cansats juga el seu amor, que lluita en va per posar el banc de volants blancs. En realitat, és a partir de tabac. Una veu ronca em va sacsejar per sortir de les profunditats dels seus ulls. - Sovint entrar en raó? Al coll del riure en la memòria. Una vegada que un noi guapo poderós s'avorreix en una habitació, a l'espera de les esperes nois i faci cas d'un eriçó de pelu...

aiunmesaj

Search This Blog