Eram nerabdatori. De sus ne uda cu stropinela, marunt si rece, cu pauze rare si tot noroase. Fusesem preveniti in repetate randuri ca "boaba de cafea" va veni mai repede, in pofida tuturor dimensiunilor recunoscute universal (3D, 4D, cat mai multi D). Conform trendului unanim acceptat si folosit, tati stransese deja toata gashca la et 14, la bere. Dar, se stie, adevaratele Printese vin la bal numai dupa ce sunt mermetisite complet. Mai mult, atunci am aflat ca si la ora fixa, de pranz si cu noroc: 13.00. Poate din originalitate, stiind de noua luni ca avem deja un Zmeu lunar (si uneori lunatic:), Ileana a ales partea solara a noii ei lumi. Soarele i-a salutat venirea cu un zambet mic si s-a ascuns din nou, rusinat putin. Asta e, devii timid in fatza unei printese care plange.
Nu voi gasi niciodata formularea exprimabila concis a multimii de zbateri pe care le simti, in cel mai de mama moment, intre corp si suflet. Dar stiu ca primele cuvinte legate cu sens in capul meu au fost versuri: zece intamplari ciudate si-o minune... te-au adus in casa, zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa... puse pe melodia ce le-a consacrat.

Printesa va multumeste frumos, din suflet si delicat. Pentru ca i-a placut mult cu voi toti, la "catifea".
No comments:
Post a Comment