un altfel de Cezar

ascunsa, inima mea-i poezie.
ascunsa, inima ta e eseu.
insusi cuvantul ar vrea sa stie
cine esti tu si cine sunt eu.

nisipul isi scrie sarade cu noi
iar marea le sterge-nainte.
rebela, o clipa se uita-napoi,
uitand sa se scurga-n cuvinte.

n-as rezista sa stau nopti la balcon
sa cred ca, prin ploaie, imi pica atu,
s-astept sa-mi bata morse-n oblon:
a c e s t a  e el, iar asta esti tu.

in lumea mea, printre soare si vise,
ma-nvart, ca o rochie cusuta-n trecut.
nu ma opri, sa stergi urme deschise,
ca si cum nimic nu ti s-ar fi cerut.


Post a Comment

0 Comments