vestitorului de Primavara

Ti-as da sa semnezi un contract
de impartit cafea.
De dimineata, tarziu sau de vara,
sa rad cum o bei intr-o doara,
cu gandul la orice altceva,
cu vorbe si zambet abstract.

As trece vreo treizeci de file,
din care zece ar fi sa respecti.
Ti-as presa intre ele-o zambila,
sub semnatura si peste stampila
si-apoi, de teama sa nu fim perfecti,
ne-am imparti povestea pe zile.

Mi-ai aduce, grabit si distrat,
cuvinte - s-avem ce tacea -
din regatul tau de departe,
cu marea intoarsa pe-o parte,
rasfranta. Ca un sarut ce-ar pleca
spre coltul gurii, asa, vinovat.





Post a Comment

0 Comments