privea roata, ud si obosit. ca de fiecare data, la final, ochii se miscau mai repede decat restul trupului, prea inmuiat de efort.
in jur, tipete. ca prin vata, dilatate spre urechi, fugind si ele din niste corpuri la fel de obosite ca al lui. grindina si zgura. ce 'mnezeu se intampla?
era in mijlocul unei gramezi intoarse impotriva lui. cam 29. stia ca are aliati, dar parca ii pierduse pe toti. mai stia si ca poate sa iasa de acolo doar daca lasa vama. n-avea.
tare ovala mai e lumea asta. si inconjura gramada aia cu tot felul de incercari sleite.
timpul se scugea pe langa el, ca o marmelada transparenta. unde a disparut dunga aia pe care o ravneam cu totii?
deja era pe trei sferturi. ultimul s-a terminat inainte.
si n-a fost sa fie eseu.
No comments:
Post a Comment