dor de-a dura


Dorul ce doare,
adanc si tacut,
e clipa in care
chiar n-ai mai putut.

Aduni amintiri
sa spele cuvinte,
soptiri si priviri
fugite din minte.

Ai scrie un sfat
de clipa fireasca
cu vers aplecat.
El n-o sa-l citeasca.

 
Te strangi din trecut,
c-o mima dresata,
cum n-ai mai avut
prin acel altadata.






Si-arunci, in prezent,
o noua tunsoare
si-un zambet absent,
sa stergi dorul ce doare.


Cu rochia cea noua
din altii sa storci
o vlaga sau doua
si-apoi sa-l intorci.


Post a Comment

0 Comments