Primaversuri



Caisul nins, pe inserate,
cu roua noua pe obraz,
invarte fuste inflorate
cu alb si roz, peste pervaz.





Alba, moale, ca din vata
cu cinci degete rotunde
pare ea, facuta roata.
Brosa roz la piept ascunde.




Batani visatori
pe pamant, ca visul
cand nu-l uiti in zori:
bradul si caisul





Cine galbenul acuza
ca ar fi gelos si-n floare,
chiar ca n-are nicio scuza.
sa se plimbe pe culoare!






Explodeaza mic si des
sa anunte-n toata tara
ca pe colea, pe la ses
se revarsa primavara.





Odata culeasa, fusese vanduta
uitata, promisa sau poate dorita.
o fata-i presase-ntr-o doara smintita
viata ei de narcisa batuta.





Ceasca alba, frisca-ntinsa
peste tot, sa dea de sase
nu cumva sa fie prinsa
in rasfatul cu albus
si barfita-n alte case
miezului de galbenus.






Iarba a rasfrant, umila,
cumpana culorilor
sub un zambet de zambila
sau... canishul florilor.






Cum spuneam, paleta-i plina
de culori indeplinite.
Roz-bombon pe-o crinolina
cu fundite zmotocite.




Tufa-i inca mititica
langa drumul desantat,
unde vrea sa se lanseze,
inocenta si peltica.
Cu ritual si descantat,
vine iarba s-o aseze
cu batranele, la sfat.






Intr-o margine senina
de-a caisului comoara,
face soarele-n gradina,
cu o creanga in deriva
si parfum de domnisoara,
conversatie activa
raza lui sa nu o doara.






Post a Comment

0 Comments