chill & blue

fetze cunoscute adunate intr-un loc mare si verde, inconjurat in cerc de camere mari si luminoase. aveam un pulover alb cu dungi bleu, desirat de timp intr-un fel care ma imbraca intr-un vintage cool. desi simteam cum ma tine in brate, cautam cu ochii un loc mai ferit unde sa il pot dezbraca si apoi sa pot evalua concret situatia. un grizon cu varsta incerta si ochi buni imi face semn sa aleg una dintre incaperi, iar felul in care privirea lui ma trimitea acolo promitea subtil ceva cel putin misterios. 

camera era o baie victoriana, cu alamuri vechi si urme de timp pe muchii. placile de marmura de pe pereti erau imbinate asimetric, emanand o neasteptata caldura de cuib. in cada cu forma ciudata si robinete imense, ghemotocit ca un burete ud, un pelican abia nascut parea ca dardaie. mai de mirare decat orice era culoarea sa nefireasca- un bleu ceva mai deschis decat dungile de pe pulover. cu miscari blande si un pic nesigure, de mama noua, il lingea ritmic si duios o pisica gri, incredibil de pufoasa, cu ochi mari si verzi. stranie asemanare intre privirea lor si cea a ghidului meu, ce ramasese in cantul usii, privind lung cat o poveste, pe sub fruntea ramasa ghidusa. 

dupa cateva minute bune, mama-pisica ne-a ochit infipt si ascutit ca o dojana si a zbughit-o afara, lasand cateva urme cu labutzele ude pe marmura sparta de pe jos. ca intelesi, am urmarit-o amandoi cum fugea spre imensa curte interioara, curiosi si grabiti, ca pentru a nu pierde o scena istorica. desi mirat si el, grizonul serios parea ca stie ce va urma sau, pur si simplu, este genul de om pe care nu il mai uimeste niciun fel de necunoscut. sub salcii, ca intr-un ritual tribal, sase feline se roteau fascinant de precis, plutind cu labutele pufoase prin iarba perfect tunsa. ritmic, cate una sarea perfect vertical, dupa fiecare cerc inchis. 

totul se intampla coregrafic, ca dupa niste reguli foarte precise si, mai ales, acceptate demult. pe masura ce ne apropiam, am perceput un murmur mic desprins dintre mustatile lor terbil de concentrate. fugara ma fixa cu o privire taioasa si verde, scrasnind usor: da-mi porunca! naucita, m-am scuturat cum te scuturi in vis, asteptand sa te trezesti in lumea ta, in care pisicile nu vorbesc. dar nu s-a intamplat nimic, cercul se misca matematic iar pisica repeta metalic formula. 

am cautat salvarea in ochii blanzi ai grizonului, care mi-a zambit ingaduitor, ca si cum ar face parte si el din ritual. nu stiu cum si cand am rostit: porunca nu pot fara pedeapsa. pisica m-a privit scurt si sfarsit si a parasit cercul, tarandu-si umil coada. ochii observatorului grizonat s-au micsorat a stupoare spre dezamagire - prima transformare ce parea ca il surpinde si pe el, iar felinele si-au continuat rotirea moale. 

tarziu, am vazut cum in mijlocul lor incepe sa creasca un ghem pufos din bleu si alb. 

cred ca de frig m-am trezit.