atat univers
s-a bagat intre noi. ce prostie!
ma uit cum aleile noastre se joaca
de-a mingea de foc, tu strigi vara sa vie
cu marea sa caute melci, cand se-apleaca
vers pe revers.
ochi in pamant
se uita tacerea. cu valuri cu tot -
calcate-n picioare sub toc insolit,
ramasa la piept printr-un cosmic complot,
mi-ascund, intr-un vis care n-a mai fugit,
rasaritul din gand.
stupid si tacut,
timpul se scurge. clipirile stoarse,
ca un descantec presat intr-o carte,
carate, ca soapta pe buzele arse,
risipite din ochi, sarutate departe,
au verb la trecut.
gol rostogol
pe mal te-nfasori. din ultima boare
ai vrea sa-ti pastrezi o raza - rasfat
pe nisip - in parul cu boabe de sare,
sa-nvarti prin masina de vata pe bat
un suflet parjol.
No comments:
Post a Comment