dor de maci... si nu numai...


In timp ce tu imi scriai scrisoarea zilnica de dragoste, soarele bland de afara ma urcase lenes in masina si ma impinsese spre campul nostru de maci. Rumen ca in fiecare primavara, azi ma astepta altfel. Langa zbaterea vioaie a vantului de dimineata, ca niste straji amortite de fosnetul pamantului, florile pareau complicii unui secret proaspat, iar teama ca-l pot descoperi parea ca le innoieste roseata. Am parcat usor, sa nu le ranesc tare.

Calcam alene pe potecile mici si razlete pe care, de atatia ani, le batatoriseram impreuna fara sa intalnim pe nimeni, cu bucurie de proprietari-unici. Florile se plecau in fata pasilor, parca de frica sa nu faca zgomot si, astfel, sa ma prind de taina lor. Mirarea castiga puncte in fatza asteniei, ca intr-un meci de ping-pong fara fileu. 

Stiam ca luasem degeaba volumul de poeme si pledul si lasasem undeva in urma dorinta de a sti ce imi scrii. Daca nu as fi simtit cum dogoarea macilor se urca incet, rosu si strans pe gatul meu, nu cred ca mi-as fi dat seama cum demult alerg. Nici nu stiam macar spre ce sau pentru ce... Teama imi administra adrenalina.

Marele Stejar parea mai departe ca niciodata si mai inalt decat poate permite cerul. Il stiam acolo de cand eram mici, dar niciodata nu ma coplesise atata. Desi memoria atator primaveri imi spunea ca ma apropii, a aparut in fata mea brusc. Invalmaseala sangelui din tample ma arunca vlaguita la umbra lui, fara sa mai pot scoate nicun gand. 

Atunci am simtit. Epuizarea fizica iti ascute simturile de vanator la fel de aiurea cum o face alcoolul. Ma simteam furata fara sa pot sa ma numar. Shopotul pamantului. Mult-prea-roseata florilor. Murmurul potecilor. Pasii. Vantul. Stiam doar ca nu sunt singura in primavara macilor ce fusese descoperita si cotropita. Gandul se ascutea in tampla. Pulsul fugar cobora pe aceeasi scara pe care urca, fierband, furia regasirii furate. 

Dar...cine? Prima intrebare din dimineata aceea, mai dureroasa decat indoiala. Primul pumn strans. Prima lacrima in ochiul ce nu-ti va mai citi scrisoarea. Primul regret spre cartea uitata in masina. Prima privire insurubata circumspect in jurul campului de maci. Si-atunci... pentru prima oara... am... vazut.

Obraz in obraz cu macii, in culcusul bland de la poalele Marelui Stejar, dormeau cu vise moi despre noua lor descoperire de poveste... copiii nostri. 




... click'n'listen... Alternosfera - Flori de Mai...

Post a Comment

0 Comments