Viaţă de gară


Ades plictisiţi sau isteric nebuni,
definesc noţiunea de gară:
şi oameni şi clovni mă-nconjoară.
Atât sunt de mulţi, atât de străini.

Inima bate-n prezent. Din trecut,
atât de departe, pe şine, departe,
zbat să nu uit că-ntre viaţă şi moarte
sunt numai un bob de fiinţă şi lut.

Nisip risipit din timpul rămas
atât de aproape, aproape de mine,
m-aşteaptă, jucând tabinet peste şine.
Iar sfertul de veac bate sfertul de ceas.

Oricum, Pământul rămâne rotund,
răscruce-nvârtită-ntr-o doară.
Ca o batistă pierdută în gară,
refuz să m-așez, cuminte, la rând.

Post a Comment

0 Comments