aiunmesaj

Erai săgeata noastră spre lumină, dinspre pământuri mesager, dar te-ai încoronat pe cer, nesocotindu-i raza sa divină. Pereni, am încolţit de aşteptare, îngenunchiaţi în palma ta, cerşind, umili, căldura sa, dar ne-ai trimis numai tăceri polare. Sfidându-ne puterile de ţânc, priveai din globul tău de foc cum scotoceam după noroc şi ni l-ai îngropat şi mai adânc. Şi-apoi, zvârlind o ultimă privire, să vezi dacă mai respirăm, ne-ai blestemat să vegetăm strângând în dinţi o boabă de iubire .