sleepy boy

buna dimineata, Romania

da, stiu, este emisiunea la care lucreaza tati, dar eu am spus asta prima oara inaintea lui, pe 27 august, knd am aterizat de pe marte. chiar dak nu sunt verde sa stiti k sunt un mic martian fericit. eu sunt Matei si ...ssst... ma fac om!

TUTUROR ÎNŢELEPŢILOR

Voi vă mândriţi cu-ai voştri munţi
cu conştiinţe de granit:
că sunteţi mari, că sunteţi mulţi,
că prin deşert aţi pribegit,
desculţi...

că de Cunoaştere-nsetaţi
aţi explorat ţinuturi seci...
rătăcitori demult plecaţi,
aţi fost, sărmanilor, pe veci,
uitaţi...

asteptandu-l pe..."pupo"

Imi plac copiii de cind eram copila si ma jucam de-a mama cu toata lumea. Acum sunt mama de baiat si simt ca traiesc cea mai frumoasa minune ce i se poate intimpla unei femei. De cand m-am hotarat, la 19 ani, sa schimb traiul caldut din cuibul parintesc cu nebunia silit responsabila a lumii de afara, mi-am dat seama ca sunt incapatinat de independenta. O atitudine fata de viata care – simt adesea – l-a indepartat pe „el” din relatia despre care credeam ca va fi completata prin venirea copilului, nicidecum destramata. O relatie – paradox, cu un baiat ce contrazicea toate preferintele mele, surprinzindu-ma insa cu sinceritati si gesturi atipice. Un erotism efervescent dar calm, ca luna plina din noaptea de mai de la inceput. O nepotrivire de conceptii asupra vietii, pe care un copil o completeaza minunat nu o incurca iremediabil, ivita poate din diferenta de virsta, eu avind un avans de trei ani. Acum, dupa trei-patru luni in care am suferit – cu optimism – efectele sarcinii toxice si mi-am pansat – cu sprijinul prietenilor – ranile inimii inca indragostite, ma simt vie din nou, fericita si din ce in ce mai pregatita sa imi incep noua viata alaturi de micutul prieten ce isi dezvolta personalitatea in burtica mea. Prin amalgamul de senzatii fluturesti, simt deja luciditatea maternitatii si, in acelasi timp, abia asteapt sa ma joc cu micutul pe plaja din Vama Veche.

PROTEST (SupraOmului)

Erai săgeata noastră spre lumină,
dinspre pământuri mesager,
dar te-ai încoronat pe cer,
nesocotindu-i raza sa divină.

Pereni, am încolţit de aşteptare,
îngenunchiaţi în palma ta,
cerşind, umili, căldura sa,
dar ne-ai trimis numai tăceri polare.

Sfidându-ne puterile de ţânc,
priveai din globul tău de foc
cum scotoceam după noroc
şi ni l-ai îngropat şi mai adânc.

Şi-apoi, zvârlind o ultimă privire,
să vezi dacă mai respirăm,
ne-ai blestemat să vegetăm
strângând în dinţi o boabă de iubire.