Am fugit. De caldura, de praf, de oroarea incadrarii in orele de parc – incins si el ca si drumul pana la – ne-am desprins. De aproape doua luni suntem ascunsi in oaza de bine de la Otopeni. Printre pisoi proaspeti** si pomi vechi cu caise noi, ai inceput sa te barbatesti. Putin cate putin si cu sotancimile aferente genunchilor juliti. Poate si pentru ca evolutia rapida a Ilenei (la barna, paralele si sol simultan) iti accelereaza instinctul protector in aceeasi masura in kre ea se propulseaza dintre perne pe jos. Pentru a ramane, insa, suveranul suprem, ai grija k dupa fiecare rasfat (pup, in-bratica, mai-mai) sa ii aplici cate o corectie scurta cu dintii, gherutele sau chiar palma ta nazdravana. Stii k ne suparam si asta te amuza si mai tare. Oricum asa ne articulezi si pe noi dupa ce ne-ai rasfatat cu zambet si gropite. Degeaba am rascolit carti si net-uri - a...
din gara electronică, un grup pestriț de chestii frumo, gălăgios, întârziat, drăgut, cu soare-n ochi și petale-n bagaje, fir-ar ei de nebuni, cu stilul lor zăpăcit!