aiunmesaj

Ne-am obisnuit greu cu trezitul mult prea matinal si impachetatul recrutului pentru o noua zi. El a fost primul care ne-a incrustat in lenea somnului, riguros, momentele diminetii lui, inuman impartite si cu noi. Impreuna, parem programati intr-o matrice precisa, din care visele ies inainte de rasarit, iar cafeaua imbraca orice urma de razvratire in miros cu gust si ramane, la concurenta milostiva, unic tabiet castigator. Somnul lui pleaca de pe gene intr-o fluturare mica, deasupra razboiului dintre haine si bucati de jocuri cu piese, iar rasul umple golul molcom al ultimelor clipiri de vis, adunate de prin toata casa. Asa, somnul de peste noapte pare o statie scurta intre jocul de seara si cel din zorii inca proaspeti.   Din mijlocul vartejului, Zmeul tresare cu miscari feline, matematic insirate in siragul fiecarei dimineti: apa calduta, dinti si ochi, rasfat cu spinarea scarpinata, apoi haine, bocanci si ghiozdan utilat, printre altele, cu gustari secrete. La fel cum, ...

Ileana compune, in tramvaiul 41: Aeroport, aeroport, avionul zboara de pe aeroport, spre un cer unde DANSEAZA si coboara in parlament, unde VISEAZA. Si mai e un parlament, fara aeroport, dar are un tren care merge mult mai lent, prin PARLAMENT* *CAPS–urile imbraca lungimea rotunjita a vocalelor din schema de mai sus, plus timbrul hotarat, de Printesa  razboinicita .

Zmeul face avioane din tot felul de hartii si hartioare. Acum a descoperit ca foaia lucioasa de revista aluneca mai lesne prin aer si ajunge mai departe decat coala tip xerox. Concentrat, cu limba tintuita prin coltul gurii, mestereste la un exemplar mic-micut, cat un degetel de soldatel . Il lanseaza cu aplomb, dar se increteste tot de ciuda cand libelula de hartie renunta, nu mai departe de picioarele lui.  Printesa urmareste pe sub gene tot procesul, ca si cum nici n-ar fi acolo, sau n-ar preocupa-o prea mult mestereala lui, desi intreaba cu interes: Asa-i ca nu zboara? Ntz , raspunde Zmeul, cu naduf. Printesa prinde curaj: Mi-l dai mie, atunci? Zmeul il culege cu scarba de pe jos si i-l intinde mecanic, fiind deja absorbit sa scoata din urmatoarul exemplar cel putin un B52. Galesa, Printesa il aduna usurel in causul palmelor ei mici, se intoarce felin spre mine si murmura cu grija: e atat de micut, mami… ce daca nu zboara?! Sa zboare aia mai mari, el trebuie sa doarma...

l-a găsit de cu zori, râs cu dinţi şi fiori, pe sub ochii cu flori. vămuit de cocori, de vreo câteva ori, rătăcea printre nori. s-a destins cu surâs, lânga versul compus dupa primul apus. s-au privit fericit, dintr-un suflet dospit, cu sărut amuţit. s-a întins, povestit ca un iamb răsucit spre un alt răsărit. l-a pierdut căutând, pe sub soare si vânt, Oul de  gând.

Smecheritii murmura in spate, in timp ce boxele duduie de-a jur-imprejurul: aviz din ultimele stiri: a evadat un asasin, s-a daramat un pod pe Rin, iar ploile… Zmeul acopera brusc, cu racnet de sentinta: mamiii, ce-i aia asasin? Explic. Aha , intelege musiu, deci e d'ala de vorbeste tati la stiri despre el. Mda, poate fi , admit. Infloreste tot intr-un ras cu hotot. Ma rasucesc buimac spre el si incerc sa inteleg. Cand face pauza sa mai rasufle, se indura sa ne lumineze: tatii, sa nu iesi niciodata pe camp sa strigi stiri – stiri – stiiiiri!   Incrucisam scurt priviri uimite si vizatul incepe sa-i raspunda ca nu crede ca o sa faca asa ceva vreodata dar suntem amandoi curiosi ce poate fi grav in asta. Zmeul rade in continuare, superior: pentru ca o sa umpli campul de tauri! Dupa care incepe sa depene cum ca boul nu poate fi sotul vacii fiindca nu face copii si atunci toata chestia asta n-are sens. Noi ramanem blocati in prima informatie si incercam sa ne dumirim ce tre...

Oare ne vom aminti vreodata daca era inceput de zi sau sfarsit de noapte nebuna, rasarut de poveste sau plictis de timp invartit la trecut, obosit de-atata invaluit in sincroane? Incepea mai, viata parea devreme, iar toate indoielile sapate in noi terminasera demult sa se mai intrebe unde le e randul la coada din trecuturi. Pierduti, atinsi, incinsi, adusi si uniti in racoarea ei, de sub raze de soare indoielnic, singura noastra grija era sa nu ne pierdem. Noi de noi. Fiecare cu semnele-i cardinale. Nu ea de parca-e-altfel-de-mine , nu eu de atat-de-albastra-de-ea . Fiindca timpul e scurt si nu ne-a fost impartit destul sa putem facem ce vrem cu un noi rebel, intre atat de multi ei, altii, printre care am fi putut sa ne si intregim firesc. Cam greu sa incurci treaba unui vis. Stiu ca poti inchide cu frumosul un cerc desenat de viata, in care doar oamenii intalniti in calea-ti, pe nestiute, pot pune cate-o virgula. Stiu ca poti fi, matematic, o acolada stravezie intre bine...