Online, offline or invisible

Messul e o imapartie. Desi “desteptii” zic: bine k foloseti netul doar pentru a sta pe mess, imi asum fara nicio urma de rusine – imi place sa comunic, frateee! Imi place sa scotocesc in spatele a tot felul de statusuri sa aflu in ce stare se afla omu’ ala de le-a scris. Imi place sa schimb impresii despre “uite ce faza tare am gasit pe youtube” (alt taram mirific). Imi place k e free intr-o economie de piata. Plus k ma scuteste de amorteala tinutului telefonului la ureche sau de precipitarile celui/celei care a sunat knd “stii, tre’ sa inchid, nu e pe banii lor”. Ma tine in contact cu lumea voastra, lasandu-ma sa cutreeier in continuare si in lumea mea. Ma surprinde cu cate un contact pitit care ma buzzuie asa, din neant parca, promitand ceva misterios pe genu’: “ce-o fi si cu asta undercover?”. Am invatat “metoda oarba” intr-un timp record (e-adevarat, fara diacritice). Singurul lucru naspa e k nu pot scrie din pat sau din baie…in rest, messul e divin!!! (si nu am zis ink nimic despre emoticoane…)

buna seara...de seara

Hehhe…ce-a trecut timpul. D-aia tot spun io k asta e o forma de a simti mult mai multe clipe decat atunci knd erai de unu’ singur. Ce simt? Bucurie, teama, nerabdare, duiosie, grija, fluturi in stomac. La propriu, dupa cateva luni (mai exact 4) de cand m-am obisnuit cu acesta altfel de “a fi in doi”. Guri rautacioase ma acuza de ipocrizie, cum ca nu as recunoaste cat de naspa e sa te umflii in burta, picioare si degete, sa te ia capul brusc si fara leac, sa iti vizualizezi meniul proaspat consumat doar pt k sub’soare mirosinde impart autobuzul cu tine si lista pare k nu se mai termina. Dar cum sa nu treci zambind prin toate astea, cand stii ca la capatul drumului te asteapta o minune pe care inca nu esti convinsa ca o meriti? Eu o astept acum pe a doua – partener de joaca si de nazbatii pentru prima – poate spune cineva ca minunile nu se joaca? E-adevarat ca si ei fac lucruri mai putin placute, cum ar fi fite, febra, muci (doamne cat de multi pot produce un nas atat de mic!) si diverse alte chestii puticoase, dar nimic nu se compara cu rasul lor sincer de galme cu picioare. Sau cu miinile lor pufoase si mici cu care incearca sa descopere lumea asta mare-mare, dupa ce si-au incercat forta pumnilor in peretii primei lor casute.

the cutest kid in the world