aiunmesaj

multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti? lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda. sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin). ...

                                                                       hippo cu masuta, sophie girafa, ursul cu esarfa, winnie, aricioaica de kre te sperii tu uneori, broastele testoase (cele 2 mari si aia mik), steluta twinkle-twinkle, cubul, cutia de servetele umede, ceasul lui tati, telefoanele mobile - k fix n-avem, biziculinele de pe stander, cele doua randuri de chei umflate si colorate, cheia de la masina lu' tati, mingiutele mari si mici, pestii, broscutele, ratustele, tweety, tati, nasii, unchii si toti bunicii tai saluta cu dragoste cele  9oua looni stranse deja langa ei si ele.  mami iti multumeste si pentru ce...

Alaltăieri am fugit la Vâlcea cu tati și cu Gina. O zi lungita ca o gumă de mestecat aproape cât o săptămână - atunci când sari peste somn că n-ai ce face cu el. Petrecută mai mult orasaneste, a fost mai bucolică decât o ilustrata optzecista de pe peretii casei lu' Cutza. Dealurile intens de verzi se invarteau pe langa asfalt ca niste legaturi proaspete de brocoli. Maci spargeau rar si rosu monotonia araturilor verzi sau nu, in functie de cat de gospodar e si omu' ala de-are campu'. Peste tot si toate, vreo 30si de grade de caldura. Pe bancheta, lafait in balansoar, priveai - mic dar suficient - toate acestea in timp ce iti primeai rasfatul regesc de la Gina. Intr-un final, obosit de-atata verde, ai adormit cu obraji si pumnici. B ursuc.   Oras curat - respiratie usurata de bucurestean imbacsit. Aer placut desi incins, masini putine desi aglomeratie, mall-uri - orice oras care se respecta are minim unul - avand un leitmotiv arhitectural de interior greu de escaladat d...

m-am resemnat... atat a fost sa fie   privesc cum cade soarele-n-apus si-astep t raspunsuri care n-or sa vie la intrebari pe care nu le-am pus... fiindk te-ai dus, ofilindu-te k o floare dupa ce-ai considerat k ai inflorit destule mai-uri pentru acest pamant. fiindk mereu imi vor rasuna in suflet sfaturile si chiar apostrofarile tale. fiindk n-am reusit sa imi tin angajamentul facut si nici macar nu mai am cum sa imi cer ierare, fiindk ma rog sa fie mult mai mult bine si frumos acolo unde te-ai dus, fiindk sper sa fi trecut intr-o dimensiune superioara, de unde poti vedea si intelege tot (dar nu chiar totul...) si unde mesajul inimii mele sa ajunga nealterat. fiindk te voi iubi mereu, generalul meu de osti! Praslea Maiei mele dragi

Despre Moarte-aţi aflat că e doar întuneric, mister readaptat unui alai feeric. Făpturi fără puteri v-au amăgit că-i taină, un drum de nicăieri şi-o umbră-n loc de haină. Voi le-aţi urmat, naivi, vrând să v-ascundeţi teama şi-aţi devenit captivi fără să vă daţi seama. Îngenunchiaţi şi seci, cerşind încă o clipă, v-aţi dezlegat pe veci de-a liniştei aripă. Am încercat să sper că auziţi Cuvântul de dincolo de Cer, însă vi-l fură vântul. Şi vă plecaţi, umili, puterii din pământuri, uşarnici şi senili, uitând de rit şi cânturi. Mă-ntorc în propriul eu, să nu vă văd pieirea şi-am să mă rog mereu să nu-mi furaţi menirea. Căci nu mi-a mai rămas decât Frica de Viaţă, un drum fără popas, mergând cu Moartea-n faţă.

Ca o broscuta testoasa si portocalie agatata de pieptul meu... asa arati in noul port-bebe cumparat cu sase sute de mii vechi din carrefour constanta, fiindca pe cel "de firma" l-am uitat acasa. dar asta e mai bun (sic!) pana si somnul ti-era testos, doborat fiind de briza si rumoarea din Vama Veche - nu stiu in ce ordine, dar cred ca asta. In prima seara, ciobanesti si indopate dupa coada de rigoare, bere pe naspa la Ovidiu, vin luat de pe Magheru' colt cu Strada Mare, dor de hamsii cu usturoi dar lipsa, o tequila cu Hardila la El Comandante si ras mult la foc, tiganeste, pe plaja. Peste toate, marea nesimtita ca un lighean inexplicabil in conditii de vantoasa. Si alge puticoase natural ca... deh... oricum nu e de baie, deci pot. Dupa ce am cautat in tot Bucurestiul crema solara, ti-am gasit Nivea Baby la Bibi Market. Buna miscare, ca desi soarele de a doua zi a fost timid, vantul l-a lipit rosu de obrajorii tai. Iar somn... pe nisip, pe banca la Stuf, pe masa, in...