Tuesday, May 29, 2007

treizeci

multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti?

lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda.

sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin).


sunt fericita. vad zilnic cum doi ochi mari si luminosi - mai mult decat "ai mei" - ma privesc cu diferite scheme, incercand sa deprinda ceva nou sau sa primeask aprobare pentru ultima pozna.

sunt mahnita. nu am cuib pentru matei iar infranarile de pana acum spre tot ce as fi vrut sa pun in el s-au transformat deja in frustrari. lipsa spatiului cu kre sa ma identific si auto-instruirea de a nu ma atasa de locuri ce vor fi iminent schimbate au inceput sa lase urme. dureros e k solutii au existat dintotdeuna, dar sigur lipseste ceva: vointa, "imi pasa de tine" sau poate, mai grav, dragoste.

sunt cicalitoare. mai ales de cand a venit matei, incerc sa impun in viata mea reguli pe kre nici eu nu le urmez mereu, dar - mai nasol - incerc sa ii determin pe cei din jurul meu sa fak lucrurile asa cum vreu/fac eu. fiind cel mai aproape, alin sufera cel mai mult.

sunt indurerata. ceea ce am iubit mai mult, de copil, in jurul meu se indreapta spre iesire iar eu ma simt neputincioasa fiindk cu greu incap mai multe vieti intr-una singura, in aceleasi 24 de ore.

sunt luminoasa. interior (nu stiu dak de pe prispa se vede). fiindk am putut sa trec prin si peste multe, fiindk ce nu te omoara te intareste si fiindk sunt cea mai norocoasa femeie de knd am primit cel mai cuminte si mai deosebit dar, caruia - aproape toata - cu imensa dragoste, ma dedic!

Sunday, May 27, 2007

9oua la patrat

                                                                      



hippo cu masuta, sophie girafa, ursul cu esarfa, winnie, aricioaica de kre te sperii tu uneori, broastele testoase (cele 2 mari si aia mik), steluta twinkle-twinkle, cubul, cutia de servetele umede, ceasul lui tati, telefoanele mobile - k fix n-avem, biziculinele de pe stander, cele doua randuri de chei umflate si colorate, cheia de la masina lu' tati, mingiutele mari si mici, pestii, broscutele, ratustele, tweety, tati, nasii, unchii si toti bunicii tai saluta cu dragoste cele  9oua looni stranse deja langa ei si ele. 
mami iti multumeste si pentru celelalte noua dinainte si dinauntru, atunci knd erai un nou pana si pentru tine!

te iubim, pui mic ce devine mare! 

Saturday, May 26, 2007

copacii lung-prelungi din adancul vaii

Alaltăieri am fugit la Vâlcea cu tati și cu Gina. O zi lungita ca o gumă de mestecat aproape cât o săptămână - atunci când sari peste somn că n-ai ce face cu el. Petrecută mai mult orasaneste, a fost mai bucolică decât o ilustrata optzecista de pe peretii casei lu' Cutza. Dealurile intens de verzi se invarteau pe langa asfalt ca niste legaturi proaspete de brocoli. Maci spargeau rar si rosu monotonia araturilor verzi sau nu, in functie de cat de gospodar e si omu' ala de-are campu'. Peste tot si toate, vreo 30si de grade de caldura.

Pe bancheta, lafait in balansoar, priveai - mic dar suficient - toate acestea in timp ce iti primeai rasfatul regesc de la Gina. Intr-un final, obosit de-atata verde, ai adormit cu obraji si pumnici. Bursuc. 

Oras curat - respiratie usurata de bucurestean imbacsit. Aer placut desi incins, masini putine desi aglomeratie, mall-uri - orice oras care se respecta are minim unul - avand un leitmotiv arhitectural de interior greu de escaladat de catre clientul "mama cu carut" - scari. Multe, alandala, inguste, aluneacoase. 3 lifturi pe etaj si o singura liftiera kre -logic - sta la cel de marfa. Dar si scari rulante, ceea ce la urcare cadreaza si cu 4 roti.

Parc provincial cochet, cu terase cu balansoare ce pluteau albastru si copaci mari, multi si ingrijiti. (singurul lucru trist din parc a fost vorba cu Luca, la telefon, blazat de ziua lui. Hei-rup, ia 33 la spinare si mergi mai departe nu te opinti aiurea doar pentru că viata ti-a oferit un kg de lamai! mai comanda o tequila!).

Toropit dar voios, privei printeste din litiera ta mai mult verde decat portocalie cum mananca porumbeii. Singurul alb dintre ei parea ca te indruma pe poteca. Atata drag de tine-a prins incat atunci cand si-a luat zborul ti-a lasat o amintire. pe umarul meu. Probabil a crezut ca tu, in gangureala-ti, chiar ai fost curios ce-a mancat. Gugustiuc.



Sus, printre merii din livada - dadu mana in ei, mama... fura flori mari, multe si frumoase, da' veni paianjenul de mana si uite ce facu, ca nu lasa niciun cretesc sa prinza rod, mama - vocea voioasa dar apriga a Cutzei domina toti greierii din iarba. Intinsi pe pilota gri, am picotit molcom pana ne-a zorit tati spre masina. Intorsi in curtea Cutei a trebuit, sub ochii-i neinduratori, sa dam onorul cafelei - fuguta, fuguta, uite ce cesti mici va pusei si-ti dau sa iei acasa si niste oua pentru ala micu', acu' k nu mai e clota la pui. 

Din bratele Ginei priveai cu ochisorii rotunjiti de mirare cum monstrul-cel-ce-sare-urland s-a transformat intr-un caine pufos - mare dar pufos - ce poate dormita ca o perna cu urechi cazuta pe pragul cotetului. dintre amandoi, tu pareai k stai la panda. Motan. 

Brat la brat cu soseaua, dar mult mai lenesa la curbe, am descoperit groapa cu copaci. Multi si inalti, ai zice ca-s infipti in cer. De fapt, noaptea, casutele de la picioarele lor - desi nu pare, au si un inceput - sclipesc ca niste licurici mici iesiti la joaca, sau - cum zice tati - stelute pe un cer rasturnat. Cand li se face prea cald sau pur si simplu sunt nervosi, fosnesc si cheama ploaia. ceea ce ne-a si udat masina cea proaspat spalata - cum se primeneste omu' cand pleaca la drum, nu?

Agatat ca un martisor de somnul din balansoar - acum mult mai bogat in fisiere numai bune de ordonat si inteles in mintea ta aia mica - ne-ai concediat firesc pe toti. Delfin. 

Nu voi uita cum vineri (18 mai, ora 11.32!) mi-ai zis MA-MA, silabe esuate-n varful limbii dintr-un fluviu de na-na-na-uri. Te-ai oprit cu zambetul acela de pozna, ai repetat mesajul cel nou cu aplomb de ostas in fruntea ostirii si ai tacut brusc. Topita, te-am luat in brate sa pupe-mama-pe-el-de-baiatu' mamii. Pitit la urechea mea, incet si usor rusinat, te-ai spasit tot intr-o soapta cu cadenta: ta-ta. 
 

Tuesday, May 22, 2007

epitaf dragei Maia Cici - 14 mai 2007

m-am resemnat... atat a fost sa fie 
privesc cum cade soarele-n-apus
si-astept raspunsuri care n-or sa vie
la intrebari pe care nu le-am pus...

fiindk te-ai dus, ofilindu-te k o floare dupa ce-ai considerat k ai inflorit destule mai-uri pentru acest pamant. fiindk mereu imi vor rasuna in suflet sfaturile si chiar apostrofarile tale. fiindk n-am reusit sa imi tin angajamentul facut si nici macar nu mai am cum sa imi cer ierare, fiindk ma rog sa fie mult mai mult bine si frumos acolo unde te-ai dus, fiindk sper sa fi trecut intr-o dimensiune superioara, de unde poti vedea si intelege tot (dar nu chiar totul...) si unde mesajul inimii mele sa ajunga nealterat.

fiindk te voi iubi mereu, generalul meu de osti!

Praslea Maiei mele dragi

Thursday, May 17, 2007

OMUL ŞI FRICA DE MOARTE

Despre Moarte-aţi aflat
că e doar întuneric,
mister readaptat
unui alai feeric.

Făpturi fără puteri
v-au amăgit că-i taină,
un drum de nicăieri
şi-o umbră-n loc de haină.

Voi le-aţi urmat, naivi,
vrând să v-ascundeţi teama
şi-aţi devenit captivi
fără să vă daţi seama.

Îngenunchiaţi şi seci,
cerşind încă o clipă,
v-aţi dezlegat pe veci
de-a liniştei aripă.

Am încercat să sper
că auziţi Cuvântul
de dincolo de Cer,
însă vi-l fură vântul.

Şi vă plecaţi, umili,
puterii din pământuri,
uşarnici şi senili,
uitând de rit şi cânturi.

Mă-ntorc în propriul eu,
să nu vă văd pieirea
şi-am să mă rog mereu
să nu-mi furaţi menirea.

Căci nu mi-a mai rămas
decât Frica de Viaţă,
un drum fără popas,
mergând cu Moartea-n faţă.

Wednesday, May 02, 2007

micul vamaiot

Ca o broscuta testoasa si portocalie agatata de pieptul meu... asa arati in noul port-bebe cumparat cu sase sute de mii vechi din carrefour constanta, fiindca pe cel "de firma" l-am uitat acasa. dar asta e mai bun (sic!) pana si somnul ti-era testos, doborat fiind de briza si rumoarea din Vama Veche - nu stiu in ce ordine, dar cred ca asta.

In prima seara, ciobanesti si indopate dupa coada de rigoare, bere pe naspa la Ovidiu, vin luat de pe Magheru' colt cu Strada Mare, dor de hamsii cu usturoi dar lipsa, o tequila cu Hardila la El Comandante si ras mult la foc, tiganeste, pe plaja. Peste toate, marea nesimtita ca un lighean inexplicabil in conditii de vantoasa. Si alge puticoase natural ca... deh... oricum nu e de baie, deci pot.

Dupa ce am cautat in tot Bucurestiul crema solara, ti-am gasit Nivea Baby la Bibi Market. Buna miscare, ca desi soarele de a doua zi a fost timid, vantul l-a lipit rosu de obrajorii tai. Iar somn... pe nisip, pe banca la Stuf, pe masa, in cort la malul marii (cu valurile la ea de data asta), in balansoar, din brate in brate. Parca nu mai dormisei de cand erai mic. Intr-un final, ai deschis ochisorii si-ai cerut apa cu o privire vicleana. Ti-am raspuns cu aceeasi moneda, indesand si lingurita cu piure de legume incalzit de Ovidiu la bar. Ai executat borcanul cu o pofta buna pe care ti-o (si mi-o) doresc si acasa.


Mega-rasfatat de Andreea, Robert, Sorin si mai ales Tereza, luat mereu in brate si alintat de Miki si Martial (mikimausii adoptivi cu care am fugit la mare), pluteai invaluit intr-un nou ras rotofei - oferit trofeic dintilor de sus. Coborat in nisip, ti-ai rasfirat degetutele curios si ai sapat, matematic parca, prima gropita. cu buzele tuguiate a uimire mare si cu zambetul tau de cu-cu-bau cu mami.


Ti-am pus batic la gat, ti-am facut turban, ti-am vopsit zbenghi indian cu crema alba pe fatuca deja aramie, te-am lasat sa gusti degetelele inmuiate in ultima poala de val ajuns pe nisip, ti-am facut toga imperiala din tricoul meu (portocaliu!) cu maneci (ai si tronat un pic pe masa, dar supusii erau deja mult-prea-jos-pusi), te-au pozat paparazii cu Ursusul in manute fara sa se-ascunda si fara sa ne certam cu ei, ti-am dat sa rozi coaja de paine si ai morfolit-o ca pe o felie de ambrozie prajita... numai pozne am facut noi doi prin Vama de mama, mai mami, mai!


Iar cea mai "foarte tare" (citesti, Robi Boy?) faza a fost ca ne-am intalnit cu Buli care a zis ca pleaca la Bucuresti, fiindca e invitata la un gratar!!!

Featured Post

Lady Ga-Ta

- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la q...