PicaTura

ochiul meu cel mai drept

si-a desfacut camasa ieri

mulata, alba, satinata

sub nasturele de la piept,

sa nu-l mai plang pe nicaieri

ci numai unde imi arata

prin semne, stangul intelept.

acum vad tot pe jumatate,

cu roz sau gri, portocaliu,

lumina doare ascutit.

ma-nchid in ganduri decorate

cu valuri de-un albastru viu

si-un dor de mare nesimtit

stang-drept instins peste pustiu.

fluturiti, va rog!

Ea isi dorea un fluture

care sa stea la mangaiat,

sa rada plin si educat,

culorile sa-si scuture.

Sa fie, obligatoriu, mare,

cu-antene si priviri senine,

cu aripi de poveste pline,

s-o plimbe – el pe ea – la soare.

Eu cred ca vrea sa il picteze

pe geamuri, perne, in livada

si in stomac. Ce promenada

cu toate simturile treze...

De fel, dorinta e firesca,

cu-atata Martie pe strada,

zburdand aiurea dupa prada,

copil care-a uitat sa creasca.

Nu vad motiv sa asteptam

o vara cu miros de mare.

Porniti, va rog, la vanatoare,

broditi un fluture, sa-i dam!

Primavara de la mine

prin fum alb, de nor amorțit,

abătut ba de griji, ba de vânt,

drumul doarme, sub miorlăit

de motani fără discernământ,

fum rostogol din norul albit.

cu trup de albină bălaie,

prin garduri se scaldă lumina,

scapată de fulgi și de ploaie.

în praf s-a ascuns și albina

cu trup de lumină bălaie.

din ziduri rânjește verdeața,

copilă cu frunze rebele,

făcută din flori - știe piața,

șoptesc toate gurile rele,

zidite cu verde pe față.

un altfel de Cezar

ascunsa, inima mea-i poezie.

ascunsa, inima ta e eseu.

insusi cuvantul ar vrea sa stie

cine esti tu si cine sunt eu.

nisipul isi scrie sarade cu noi

iar marea le sterge-nainte.

rebela, o clipa se uita-napoi,

uitand sa se scurga-n cuvinte.

n-as rezista sa stau nopti la balcon

sa cred ca, prin ploaie, imi pica atu,

s-astept sa-mi bata morse-n oblon:

a c e s t a  e el, iar asta esti tu.

in lumea mea, printre soare si vise,

ma-nvart, ca o rochie cusuta-n trecut.

nu ma opri, sa stergi urme deschise,

ca si cum nimic nu ti s-ar fi cerut.

Dropsuri

M-AM INDOIT

sa culeg de pe jos doua flori

necesare, pentru culori

de-mprimavarit.

PE COVOR

rasturnati intre usa si paj,

ne-am ravasit, din bagaj,

cate-un ponor.

SI PRIVESC

fluturii mei cu alti ochi

inchisi, ca sa nu-i mai deochi

cand fluturesc.

LUMEA TA

fuge departe si-i mare,

contine urme de soare

si-are unde-nopta.

DE JOS IN SUS,

se umfla emotii cu gura,

sa dai cu ele de-a dura,

hazliu si supus.

avem Printesa de 4 ani!

Eram nerabdatori. De sus ne uda cu stropinela, marunt si rece, cu pauze rare si tot noroase. Fusesem preveniti in repetate randuri ca "boaba de cafea" va veni mai repede, in pofida tuturor dimensiunilor recunoscute universal (3D, 4D, cat mai multi D). Conform trendului unanim acceptat si folosit, tati stransese deja toata gashca la et 14, la bere. Dar, se stie, adevaratele Printese vin la bal numai dupa ce sunt mermetisite complet. Mai mult, atunci am aflat ca si la ora fixa, de pranz si cu noroc: 13.00. Poate din originalitate, stiind de noua luni ca avem deja un Zmeu lunar (si uneori lunatic:), Ileana a ales partea solara a noii ei lumi. Soarele i-a salutat venirea cu un zambet mic si s-a ascuns din nou, rusinat putin. Asta e, devii timid in fatza unei printese care plange. 

Nu voi gasi niciodata formularea exprimabila concis a multimii de zbateri pe care le simti, in cel mai de mama moment, intre corp si suflet. Dar stiu ca primele cuvinte legate cu sens in capul meu au fost versuri: zece intamplari ciudate si-o minune... te-au adus in casa, zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa... puse pe melodia ce le-a consacrat.

Firesc, ca omul sau somnul, timpul se aduna, uneori destul de povestit si surprins in fotograme, clasice sau epice. Am strans deja 4 ani de mici si mari minunatii, intamplari, prieteni, pozne, emotii, papusi, plansete, culori, multumiri, flori si pisici, de exemplu. Impartite toate, mai mult sau mai putin... nemtzeste(!) cu Matei, zmeul si delfinul casei. Azi am impartasit, frumos, cu dragii cei mai dragi, multe dintre aceste margele colorate. Pentru sarbatoare, Motanu a copt toata noaptea un tort din cupcakes, pe care mi-am desenat bucuria cu bomboane si glazura, iar gashca frumoasa de prieteni minunati si-a rotit si trambitzat nastrusnicia si iubirea la o cafenea cu arta si pisica in sezlong, unde Pox a invatat manutze mici sa modeleze si picteze lut. 

Printesa va multumeste frumos, din suflet si delicat. Pentru ca i-a placut mult cu voi toti, la "catifea".

vestitorului de Primavara

Ti-as da sa semnezi un contract

de impartit cafea.

De dimineata, tarziu sau de vara,

sa rad cum o bei intr-o doara,

cu gandul la orice altceva,

cu vorbe si zambet abstract.

As trece vreo treizeci de file,

din care zece ar fi sa respecti.

Ti-as presa intre ele-o zambila,

sub semnatura si peste stampila

si-apoi, de teama sa nu fim perfecti,

ne-am imparti povestea pe zile.

Mi-ai aduce, grabit si distrat,

cuvinte - s-avem ce tacea -

din regatul tau de departe,

cu marea intoarsa pe-o parte,

rasfranta. Ca un sarut ce-ar pleca

spre coltul gurii, asa, vinovat.

martie

Martie,

ca o hartie

plina, inca, de zapada,

peste case sta sa cada.

 

Martie,

o scrisoare cam natanga,

scrisa doar cu mana stanga,

de la inima, se stie.

Martie.

Florile si Babele,

numarand silabele

dintr-o clipa de femeie.

Martie,

luna imbracata-n muza

folosita ca o scuza.

Alb si rosu, pe hartie.