Eram nerabdatori. De sus ne uda cu stropinela, marunt si rece, cu pauze rare si tot noroase. Fusesem preveniti in repetate randuri ca "boaba de cafea" va veni mai repede, in pofida tuturor dimensiunilor recunoscute universal (3D, 4D, cat mai multi D). Conform trendului unanim acceptat si folosit, tati stransese deja toata gashca la et 14, la bere. Dar, se stie, adevaratele Printese vin la bal numai dupa ce sunt mermetisite complet. Mai mult, atunci am aflat ca si la ora fixa, de pranz si cu noroc: 13.00. Poate din originalitate, stiind de noua luni ca avem deja un Zmeu lunar (si uneori lunatic:), Ileana a ales partea solara a noii ei lumi. Soarele i-a salutat venirea cu un zambet mic si s-a ascuns din nou, rusinat putin. Asta e, devii timid in fatza unei printese care plange.
Nu voi gasi niciodata formularea exprimabila concis a multimii de zbateri pe care le simti, in cel mai de mama moment, intre corp si suflet. Dar stiu ca primele cuvinte legate cu sens in capul meu au fost versuri: zece intamplari ciudate si-o minune... te-au adus in casa, zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa... puse pe melodia ce le-a consacrat.
Firesc, ca omul sau somnul, timpul se aduna, uneori destul de povestit si surprins in fotograme, clasice sau epice. Am strans deja 4 ani de mici si mari minunatii, intamplari, prieteni, pozne, emotii, papusi, plansete, culori, multumiri, flori si pisici, de exemplu. Impartite toate, mai mult sau mai putin... nemtzeste(!) cu Matei, zmeul si delfinul casei. Azi am impartasit, frumos, cu dragii cei mai dragi, multe dintre aceste margele colorate. Pentru sarbatoare, Motanu a copt toata noaptea un tort din cupcakes, pe care mi-am desenat bucuria cu bomboane si glazura, iar gashca frumoasa de prieteni minunati si-a rotit si trambitzat nastrusnicia si iubirea la o cafenea cu arta si pisica in sezlong, unde Pox a invatat manutze mici sa modeleze si picteze lut. 
Printesa va multumeste frumos, din suflet si delicat. Pentru ca i-a placut mult cu voi toti, la "catifea".
No comments:
Post a Comment