Friday, April 27, 2012

Baiatul si visul

Jocul picaturilor de ploaie pe obrazul ferestrei il dusese lin spre lumea aceea, cu minunile ei naive. Atunci se certa usor cu copacii – fiindca ii furau zmeiele, cu pietrele – pentru zgaibele din genunchi, cu pomii verii – ca-si ascundeau prea sus fructele lacomiei lui sau cu fluturii care-i amageau mereu pornirile de zmeu mic. 

La intrecere cu vantul, pedala voios, spre alte minuni ce-l imbiau cu necunoscutul, din golfuri ascunse cu grija sub stanca, unde marea se aseaza nestingherita pe marginea nisipului, in timp ce fuste lungi si vii sunt aruncate nesatios peste camasi albe, cand…

Ploaia se opri brusc, ca lacrimile unui copil cand primeste ciocolata.

Isi uita bratele atarnand usor, pe langa panza barcii pe care valurile cuminti desenau visele de mai tarziu. Deasupra – cerul proaspat albastru, ca un descantec al necunoscutului. In oglinda geamului – ochii buni sub bretonul gri. Jos, lumea lui calda si blanda, in care intrusi necrutatori semanau talazuri furioase. 

Zambi plin, cu generozitatea-i dintai pentru lenea de pe urma. Copilaria il certa in felul ei de mama duiosa cu roua in ochi.

Prin tipat scurt si ochi ascutiti – de furie mare in corp mic – fiul sau il chema a treia oara la joaca. Zambi din nou, ca un plop-copil dojenit de-un spic.

Tuesday, April 24, 2012

scris oare


E imposibil de frumoasa,
cu ploaie-n ochi, pe sub breton,
mirare-n coltul gurii, roasa
de indoiala. Vaporoasa
cu flori pe fusta si peron.


Scrisoarea-si pierde foi pe sine
din scurta lor poveste.  Prins
batand la alte usi, straine,
brodea cuvintele putine
la o cafea, privind-o stins.


Si-alaturi rade Primavara,
cu dintii albi de nea tarzie
si mult frumos. Odinioara,
mana visata intr-o doara
scria aiurea pe hartie.




Thursday, April 12, 2012

bal mascat

Hei!

As fi vrut
sa te sarut.
De luni de zile,
adanc si acut,
demult si acum,
fara idile subtile,
stergand de pe drum
scurte ganduri ostile.


Uitata si muta,
agatata-n oricum,
supusa, cernuta
prin temeri duium.
Atat de viteaza,
pornita si treaza
din vise natangi 
cu printi si cu murgi.

Prea grav domolita
in tremur de fuga
si ras cu emfaza,
prin degete lungi,
spre gura ispita - 
- a zbaterii sluga.
Dau doua maini stangi
pentr-o clipa unita!

Sunday, April 08, 2012

Primaversuri



Caisul nins, pe inserate,
cu roua noua pe obraz,
invarte fuste inflorate
cu alb si roz, peste pervaz.





Alba, moale, ca din vata
cu cinci degete rotunde
pare ea, facuta roata.
Brosa roz la piept ascunde.




Batani visatori
pe pamant, ca visul
cand nu-l uiti in zori:
bradul si caisul





Cine galbenul acuza
ca ar fi gelos si-n floare,
chiar ca n-are nicio scuza.
sa se plimbe pe culoare!






Explodeaza mic si des
sa anunte-n toata tara
ca pe colea, pe la ses
se revarsa primavara.





Odata culeasa, fusese vanduta
uitata, promisa sau poate dorita.
o fata-i presase-ntr-o doara smintita
viata ei de narcisa batuta.





Ceasca alba, frisca-ntinsa
peste tot, sa dea de sase
nu cumva sa fie prinsa
in rasfatul cu albus
si barfita-n alte case
miezului de galbenus.






Iarba a rasfrant, umila,
cumpana culorilor
sub un zambet de zambila
sau... canishul florilor.






Cum spuneam, paleta-i plina
de culori indeplinite.
Roz-bombon pe-o crinolina
cu fundite zmotocite.




Tufa-i inca mititica
langa drumul desantat,
unde vrea sa se lanseze,
inocenta si peltica.
Cu ritual si descantat,
vine iarba s-o aseze
cu batranele, la sfat.






Intr-o margine senina
de-a caisului comoara,
face soarele-n gradina,
cu o creanga in deriva
si parfum de domnisoara,
conversatie activa
raza lui sa nu o doara.






Saturday, April 07, 2012

copilarisme


Matei: De e nu poti sa treci peste punct?

Poftim?

Adica atunci cand spui: am zis ca nu va uitati la desene. Punct. De ce nu poti sa treci peste punct?

Rad interzis. Pana sa apuc sa gandesc un raspuns, imi traseaza si morala: pe cand tu stai pe net cat vrei tu si nu iti pune nimeni punct!

* * *

In parc, dupa o zburatacire de maini lasata cu varsare de apa, incerc sa aflu: 

Ileana, te simti uda?

Nu, mami, ma simt obosita.

Zmeul: Sau te simiti Regina Ploii.

Printesa: Nu, Matei, ma simt obosita, mi-e soomn.

Dupa care se urca amandoi in leagane si se dau pana in cer si inapoi, zglobinind diverse replici despre galaxii, Duck Dogers, cele 3 cuiburi din copacul cel inalt si cat de tare e sa fie ei si frati si prieteni, pe cand nu toti prietenii sunt si frati. Matei opreste brusc schimbul de impresii: Ileana, daca te simti obosita, de ce ai vocea asta plina de energie? Dupa cateva puncte de suspensie, adauga filosofic: negativa!

Plecatul din parc e mereu cu cantec si cu viguroase rugaminti de a mai sta, doar avem o gramada de lucruri de facut aici, nu?! Arunc strategic momeli ce imbraca in poleiala toata casa de acasa - destinatia corecta pentru seara si-i urnesc. 

Drumul de intoarcere e intotdeauna mai lung, prevestind opriri dese pe bancutele parca anume puse. Ne uitam lung la lac si la luminile vii din jurul insulitei. Le mut atentia de la tarat pe jos picioare obosite: Uite, Ileana, ce frumos. Sunt roz si mov, cum iti plac tie... Prevestind o primejdioasa discutie de fete, Zmeul intervine sagalnic: Nu-i asa, mami, ca marea este foarte frumoasa noaptea?! Si-uite asa rascoleste el, cu un zambet naiv, dorurile mele multe, dintre care cel de duca se intinde pana-n Vama si ramane acolo, tamp, ochi in ochi cu valul, desenand tot felul de oameni pe nisip.

Thursday, April 05, 2012

unu-zero pentru tine

privea roata, ud si obosit. ca de fiecare data, la final, ochii se miscau mai repede decat restul trupului, prea inmuiat de efort. 

in jur, tipete. ca prin vata, dilatate spre urechi, fugind si ele din niste corpuri la fel de obosite ca al lui. grindina si zgura. ce 'mnezeu se intampla? 

era in mijlocul unei gramezi intoarse impotriva lui. cam 29. stia ca are aliati, dar parca ii pierduse pe toti. mai stia si ca poate sa iasa de acolo doar daca lasa vama. n-avea. 

tare ovala mai e lumea asta. si inconjura gramada aia cu tot felul de incercari sleite. 

timpul se scugea pe langa el, ca o marmelada transparenta. unde a disparut dunga aia pe care o ravneam cu totii? 

deja era pe trei sferturi. ultimul s-a terminat inainte. 

si n-a fost sa fie eseu.



Sunday, April 01, 2012

dor de-a dura


Dorul ce doare,
adanc si tacut,
e clipa in care
chiar n-ai mai putut.

Aduni amintiri
sa spele cuvinte,
soptiri si priviri
fugite din minte.

Ai scrie un sfat
de clipa fireasca
cu vers aplecat.
El n-o sa-l citeasca.

 
Te strangi din trecut,
c-o mima dresata,
cum n-ai mai avut
prin acel altadata.






Si-arunci, in prezent,
o noua tunsoare
si-un zambet absent,
sa stergi dorul ce doare.


Cu rochia cea noua
din altii sa storci
o vlaga sau doua
si-apoi sa-l intorci.


Featured Post

Lady Ga-Ta

- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la q...