cat ink mai e sf matei

esti mic si te faci mare, sub ochii nostri ink uimiti. ma uit cum incerci in fiecare zi sa iti descoperi poteci de independenta si nu stiu dak sa ma bucur sau sa incep deja sa ma sperii. oricum simt ceea ce imi vine sa simt si asta e de nedescris.

nu-mi vine sa cred k e deja a doua aniversare a numelui tau - si de fapt prima de knd te-ai transformat din franzela in omulet. ne certi vehement cu degetul indereptat undeva spre ochii nostri si e hilar cata dreptate pari k ai. cu sclipiri ghiduse in margelele alea de ochi, faci o fatza vadit serioasa in timp ce intinzi mana sa dai noroc k barbatii, asa cum te-a invatat auras.

am crezut k nu aud bine knd ai spus "matei" in timp ce treceai - rege in varful carutului tau 4x4 - pe langa un grup de domnisoare gurese de pe bulevard. pentru a ma lamuri k e chiar adevarat, ti-ai repetat numele si spre mine. adik...vezi k il stiu?!. definitiv smecher, lu' tati nu vrei ink sa ii destainui secretul tau, dar l-ai privit deja k si cum ar trebui sa stie k il ai si il stii si el nu il stie si nici nu stie dak il va sti curand.

de knd mergi-alergi-zbori (ma astept din clipa in clipa) ai dobandit un fel de suficienta minunata, autoritara si sigura, pe kre o afisezi si o derulezi prin toate traseele tale alese voit complicate. martori sunt ochii, fruntea cu sprancene si neobositul deget aratator

iar tati zice k dak vrem sa mai traim si maine hai sa ne culcam.

recapitularea tacerii - episodul 2

Intamplarile s-au rostogolit care incotro fara a mai tine seama de timp. Chestia aia cu ne notam constiinciosi in jurnalul mintii fiecare moment pe kre il consideram important e doar un vis, taica, viiis. (viata e doar un ac iar suntem ata din el…zicea o vama)

Odata depasita, cronologia isi pierde si farmecul si trena. Dar faptele raman, mai ales dak au fost…ametitoare. Cum ar fi ziua lu’ Alin (pentru cei ce nu stiu sau doar se fac, pe 1 iulie), cu chef de chef la Otopeni, ciorba de popota a la herr Miron, Brasovul in formatie completa si chiar mama – mare minune, mare! – asa k ne pare rau de cei ce n-au fost, dar le dorim la fel.

Pe 17 iulie au fost rolingsii. Vara trecuta am “mers pe burta” (!!!) lejer la Sting, Idol, Depesii Mozii si diverse metale greeele. Acum, fostul locatar al dansei e prea mic pentru a fi lasat inauntru. Hahhha, atunci era si mai mic. Oricum, a fost prea kld pentru a-l camufla intr-o gluga sau sub pletele lui tati, iar fara el nu avea niciun farmec. (observ pe masura ce trece timpul k o gask din ce in ce mai mare de lucruri nu prea mai au niciun farmec fara tine, iar chestia asta un ceva mult mai plin decat atunci knd esti doar indragostit). 

Ziua aceea va ramane, insa, memorabila. Nu datorita deosebitul concert ci pentru k ne-am dat seama k ori suntem aproape cei mai minunati parinti din lume si am primit un premiu de sus, ori nu suntem varza si atunci Doamne-Doamne ne-a mai dat o sansa (sau ne mai pune o data la incercare). Poate o sa ne dezmeticim pe parcurs sau poate nu. Oricum ar fi, prin primavera putem incepe sa jucam ping-pong la dublu.

Pe 27 august – surle si trambite, rog – a facut puiul de om un an. Dezlegare la dezmotzare!!! Fiind luni, ne-am repliat pentru sambata de dupa, sa-l bem si sa-l mancam la iarba verde de Otopeni – cadru usor modificat. De Florin, kre a reorganizat gradina de numa-numa si de ploaie, kre a asigurat, odata cu mult-asteptata racoare, motiv de alibi celor ce ne-au lasat…balta. Foarte tare a fost faza cu Zivari, kre mi-a zis la tel k imi face ceva bun de papa, k mi-o fi pofta. Io ii explic k nu poate sa imi fak mie knd avem cel putin 40 de invitati, deci… si apare femeia pe alee pliiina de cumparaturi cate n-am luat noi pentru intregul chef. Apoi pun-te 4 ore pe gatit vreo 7 feluri de bunaciuni ce ne-au turcit rapid. Posada era la gurile tuturor, ranjind istoric.

Am avut tort cu motociclete, confetii, copii guresi cum ne plac noua, costumas de romanas cu mot ascuns sub clop si diverse optiuni pe tava. Desi somnoros deja, ai ales ceasul (bucuria lui Jhonny), cheile de la masina (talentul lui tati Alin) si cardul BCR (deci… afacerist k Misha!). Telefonul mobil nu se pune k doar stim cu totii k dak prin absurd n-ai mank 3 zile si ti-am oferi o tava cu d-ale gurii – deci si un tel mobil – preferi sa ne comunici la el k ti-e ingrozitor de foame.

raboj la un an si...

matei oprescu-petrica ...si matol (primii pasi)

intaii pasi in doua

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

TRIBUTE TO FREDDIE MERCURY

OMUL SI FRICA DE SEMN

vazuse semnul Mortii, rece

simti ca prea devreme-l cheama

stia ca trebuie sa plece

si-i era teama

ca o metafora enorma,

inchisa-n ochiul lui ingust,

parea o moarte fara forma

si fara gust

si viata ii facuse semne,

mai mult sau mai putin abstracte,

dar multe-l impingeau, nedemne,

prin cataracte

se ratacise-n calea sa

demult – si il chema pamantul

acum – de parca astepta

sa-i treaca randul

simti cum ii rodesc usor

aripile interioare

si, pregatindu-se de zbor,

uita ca moare

in urma, toamna ruginie

ca o regina diafana

ii inchina o Rapsodie

Boemiana


(din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)

RECAPITULAREA TACERII – edpisodul 1 – Caldura mare, nene!

Ce poti face knd se varsa peste tine cate 40 de grade deodat’? Fuuuugi, don’t metter what – cum zice cantecu’ ala de-ti place sa dansezi pe el. Asa facuram si noi (bietul tati!) atat amar de vreme in care messu’, mailu’ si uneori telefonu’ - da-da-da…ta-ta-ta…haida-da … nu te-ai prins, mama, k pe mine ma sunaaaaa?! – au zbarnait fiecare in felul lui. (inclusive bug-urile de pe yahoo care mi-au dat o pauza de vreo luna…asta spre a nu deveni paranoik sa banuiesc pe cineva k mi-a spart mail-ul. Vorba Motanului – “nu sunt paranoik, dar asta nu insemna k nu sunt urmarita”.)

Vama Veche nu mai e vechea Vama, asta-i cert. Revin obsesiv, cu nostalgia primului fluture din burta (mult inainte de a se forma Matei acolo) si tot sper k am sa gasesc macar cate un coltisor din ea, sa ma pot justifica in fata intrebarilor cu ochi rotunzi ce vor veni curand. Degeaba. Ori voi vorbi despre o legenda greu de inteles pentru anii lui mici, ori mai bine tac. Raman amintiri cu alge innodate in par, treziri bruste in ciocanituri stupide ale soarelui in panza cortului – oare cat de tare se poate incinge porcaria asta? – piele innegrita legal peste tot si sfios albita pe la incheieturi, de sare si nisip, betii trainice in dansul ielelor invelite-n in cret si inflorat cumsecade, prin crasme in care nu se percepe taxa la intrare, iar urcatul pe mese e k si obligatoriu. Vremuri vechi cum au mai ramas doar pe placuta de la intrare, cu dimineti esuate-n Stuf, cersind acreala in ritm de bolero (asta ink mai rasuna uneori, inainte sa se trezeask cei cu dumtzi-dumtzi) si recuperand de la bar orfanii de azi-noapte:  prosoape, papuci, hanorace si uneori chiar ochelari.

 Prin urmare am petrecut semi-familist la eforie, cea la fel cum o stim de knd lumea. Mai putin doua-trei terase noi, cochete si comode in sensul pufos. Muzica chill-out si lume ok, iar fitzele in cantitate acceptabila. Multa voie buna si comfort in casa de machidon mare la stat, serios de glumet tare haios si o un pic altfel de Bia, aici, intre familie si Baxi.

Tu pe plaja si in mare…delfineasca ipostaza! Busilesti inversunat pana la mal si intri in apa k si cum ea nu ar fi acolo. Nu ii trebe mult sa-ti ajunga sub nas si dupa a doua-treia dusca sarata intorci o privire interogativa – si io ce fac acu’? Te agati cam intr-o doara de bratele mele si te lasi in voia lor si-a apei, nici tu nu stii prea bine cine te tine pluta. Conduci barcuta-umflatura cu aplomb si chiuit voinicesc de capitan investit pe nisip sa cucereask albastrimea aia mare, cam neagra dar uda si sa o aduca, supusa, pe tinutul prosopesc. Cred k ai impresia k pufosul taram se hraneste doar cu apa si degeaba incerci tu sa il convertesti la nisip si scoici. Drept capitulare, te-am ingropat pana la gat, ti-am facut coif din galetusa si am ras amandoi k de-o prostie facuta de oricare dintre adulti.

din 2 spre 5 iunie am chiuit la nunta (ar)deleneasca

e o poveste lunga si frumoasa, asa cum deja ceri tu inainte de a-ti fornai proaspetii mucisori, pe drum de seara. una cu vai si munti de poveste si oameni de stat cu ei la povesti. autentica dar parca utopica, rupta dintr-o lume pe care o stim a noastra dar o intalnim atat de rar. acum sunt mult prea supta de vartelnita zilelor si gandul meu nu are timp sa ia loc si sa depene atatea imagini, vorbe si chipuri. dar ele stau bine in sertarele mansardei si, pana or apuca sa se umple de praf, o sa bag aspiratorul.

1 iUNie

unu esti tu, dar nu asta te face unic
una e mama si uneori si-ar dori sa fie mai multe
unu e tata si atunci e zeul tau
unu e azi si e cu la multi ani pentru unii mici chiar si knd sunt mari

treizeci

multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti?

lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda.

sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin).

sunt fericita. vad zilnic cum doi ochi mari si luminosi - mai mult decat "ai mei" - ma privesc cu diferite scheme, incercand sa deprinda ceva nou sau sa primeask aprobare pentru ultima pozna.

sunt mahnita. nu am cuib pentru matei iar infranarile de pana acum spre tot ce as fi vrut sa pun in el s-au transformat deja in frustrari. lipsa spatiului cu kre sa ma identific si auto-instruirea de a nu ma atasa de locuri ce vor fi iminent schimbate au inceput sa lase urme. dureros e k solutii au existat dintotdeuna, dar sigur lipseste ceva: vointa, "imi pasa de tine" sau poate, mai grav, dragoste.

sunt cicalitoare. mai ales de cand a venit matei, incerc sa impun in viata mea reguli pe kre nici eu nu le urmez mereu, dar - mai nasol - incerc sa ii determin pe cei din jurul meu sa fak lucrurile asa cum vreu/fac eu. fiind cel mai aproape, alin sufera cel mai mult.

sunt indurerata. ceea ce am iubit mai mult, de copil, in jurul meu se indreapta spre iesire iar eu ma simt neputincioasa fiindk cu greu incap mai multe vieti intr-una singura, in aceleasi 24 de ore.

sunt luminoasa. interior (nu stiu dak de pe prispa se vede). fiindk am putut sa trec prin si peste multe, fiindk ce nu te omoara te intareste si fiindk sunt cea mai norocoasa femeie de knd am primit cel mai cuminte si mai deosebit dar, caruia - aproape toata - cu imensa dragoste, ma dedic!

9oua la patrat

                                                                      

hippo cu masuta, sophie girafa, ursul cu esarfa, winnie, aricioaica de kre te sperii tu uneori, broastele testoase (cele 2 mari si aia mik), steluta twinkle-twinkle, cubul, cutia de servetele umede, ceasul lui tati, telefoanele mobile - k fix n-avem, biziculinele de pe stander, cele doua randuri de chei umflate si colorate, cheia de la masina lu' tati, mingiutele mari si mici, pestii, broscutele, ratustele, tweety, tati, nasii, unchii si toti bunicii tai saluta cu dragoste cele  9oua looni stranse deja langa ei si ele. 

mami iti multumeste si pentru celelalte noua dinainte si dinauntru, atunci knd erai un nou pana si pentru tine!

te iubim, pui mic ce devine mare! 

copacii lung-prelungi din adancul vaii

Alaltăieri am fugit la Vâlcea cu tati și cu Gina. O zi lungita ca o gumă de mestecat aproape cât o săptămână - atunci când sari peste somn că n-ai ce face cu el. Petrecută mai mult orasaneste, a fost mai bucolică decât o ilustrata optzecista de pe peretii casei lu' Cutza. Dealurile intens de verzi se invarteau pe langa asfalt ca niste legaturi proaspete de brocoli. Maci spargeau rar si rosu monotonia araturilor verzi sau nu, in functie de cat de gospodar e si omu' ala de-are campu'. Peste tot si toate, vreo 30si de grade de caldura.

Pe bancheta, lafait in balansoar, priveai - mic dar suficient - toate acestea in timp ce iti primeai rasfatul regesc de la Gina. Intr-un final, obosit de-atata verde, ai adormit cu obraji si pumnici. Bursuc. 

Oras curat - respiratie usurata de bucurestean imbacsit. Aer placut desi incins, masini putine desi aglomeratie, mall-uri - orice oras care se respecta are minim unul - avand un leitmotiv arhitectural de interior greu de escaladat de catre clientul "mama cu carut" - scari. Multe, alandala, inguste, aluneacoase. 3 lifturi pe etaj si o singura liftiera kre -logic - sta la cel de marfa. Dar si scari rulante, ceea ce la urcare cadreaza si cu 4 roti.

Parc provincial cochet, cu terase cu balansoare ce pluteau albastru si copaci mari, multi si ingrijiti. (singurul lucru trist din parc a fost vorba cu Luca, la telefon, blazat de ziua lui. Hei-rup, ia 33 la spinare si mergi mai departe nu te opinti aiurea doar pentru că viata ti-a oferit un kg de lamai! mai comanda o tequila!).

Toropit dar voios, privei printeste din litiera ta mai mult verde decat portocalie cum mananca porumbeii. Singurul alb dintre ei parea ca te indruma pe poteca. Atata drag de tine-a prins incat atunci cand si-a luat zborul ti-a lasat o amintire. pe umarul meu. Probabil a crezut ca tu, in gangureala-ti, chiar ai fost curios ce-a mancat. Gugustiuc.

Sus, printre merii din livada - dadu mana in ei, mama... fura flori mari, multe si frumoase, da' veni paianjenul de mana si uite ce facu, ca nu lasa niciun cretesc sa prinza rod, mama - vocea voioasa dar apriga a Cutzei domina toti greierii din iarba. Intinsi pe pilota gri, am picotit molcom pana ne-a zorit tati spre masina. Intorsi in curtea Cutei a trebuit, sub ochii-i neinduratori, sa dam onorul cafelei - fuguta, fuguta, uite ce cesti mici va pusei si-ti dau sa iei acasa si niste oua pentru ala micu', acu' k nu mai e clota la pui. 

Din bratele Ginei priveai cu ochisorii rotunjiti de mirare cum monstrul-cel-ce-sare-urland s-a transformat intr-un caine pufos - mare dar pufos - ce poate dormita ca o perna cu urechi cazuta pe pragul cotetului. dintre amandoi, tu pareai k stai la panda. Motan. 

Brat la brat cu soseaua, dar mult mai lenesa la curbe, am descoperit groapa cu copaci. Multi si inalti, ai zice ca-s infipti in cer. De fapt, noaptea, casutele de la picioarele lor - desi nu pare, au si un inceput - sclipesc ca niste licurici mici iesiti la joaca, sau - cum zice tati - stelute pe un cer rasturnat. Cand li se face prea cald sau pur si simplu sunt nervosi, fosnesc si cheama ploaia. ceea ce ne-a si udat masina cea proaspat spalata - cum se primeneste omu' cand pleaca la drum, nu?

Agatat ca un martisor de somnul din balansoar - acum mult mai bogat in fisiere numai bune de ordonat si inteles in mintea ta aia mica - ne-ai concediat firesc pe toti. Delfin. 

Nu voi uita cum vineri (18 mai, ora 11.32!) mi-ai zis MA-MA, silabe esuate-n varful limbii dintr-un fluviu de na-na-na-uri. Te-ai oprit cu zambetul acela de pozna, ai repetat mesajul cel nou cu aplomb de ostas in fruntea ostirii si ai tacut brusc. Topita, te-am luat in brate sa pupe-mama-pe-el-de-baiatu' mamii. Pitit la urechea mea, incet si usor rusinat, te-ai spasit tot intr-o soapta cu cadenta: ta-ta. 
 

epitaf dragei Maia Cici - 14 mai 2007

m-am resemnat... atat a fost sa fie 

privesc cum cade soarele-n-apus

si-astept raspunsuri care n-or sa vie

la intrebari pe care nu le-am pus...

fiindk te-ai dus, ofilindu-te k o floare dupa ce-ai considerat k ai inflorit destule mai-uri pentru acest pamant. fiindk mereu imi vor rasuna in suflet sfaturile si chiar apostrofarile tale. fiindk n-am reusit sa imi tin angajamentul facut si nici macar nu mai am cum sa imi cer ierare, fiindk ma rog sa fie mult mai mult bine si frumos acolo unde te-ai dus, fiindk sper sa fi trecut intr-o dimensiune superioara, de unde poti vedea si intelege tot (dar nu chiar totul...) si unde mesajul inimii mele sa ajunga nealterat.

fiindk te voi iubi mereu, generalul meu de osti!

Praslea Maiei mele dragi

OMUL ŞI FRICA DE MOARTE

Despre Moarte-aţi aflat
că e doar întuneric,
mister readaptat
unui alai feeric.

Făpturi fără puteri
v-au amăgit că-i taină,
un drum de nicăieri
şi-o umbră-n loc de haină.

Voi le-aţi urmat, naivi,
vrând să v-ascundeţi teama
şi-aţi devenit captivi
fără să vă daţi seama.

Îngenunchiaţi şi seci,
cerşind încă o clipă,
v-aţi dezlegat pe veci
de-a liniştei aripă.

Am încercat să sper
că auziţi Cuvântul
de dincolo de Cer,
însă vi-l fură vântul.

Şi vă plecaţi, umili,
puterii din pământuri,
uşarnici şi senili,
uitând de rit şi cânturi.

Mă-ntorc în propriul eu,
să nu vă văd pieirea
şi-am să mă rog mereu
să nu-mi furaţi menirea.

Căci nu mi-a mai rămas
decât Frica de Viaţă,
un drum fără popas,
mergând cu Moartea-n faţă.

micul vamaiot

Ca o broscuta testoasa si portocalie agatata de pieptul meu... asa arati in noul port-bebe cumparat cu sase sute de mii vechi din carrefour constanta, fiindca pe cel "de firma" l-am uitat acasa. dar asta e mai bun (sic!) pana si somnul ti-era testos, doborat fiind de briza si rumoarea din Vama Veche - nu stiu in ce ordine, dar cred ca asta.

In prima seara, ciobanesti si indopate dupa coada de rigoare, bere pe naspa la Ovidiu, vin luat de pe Magheru' colt cu Strada Mare, dor de hamsii cu usturoi dar lipsa, o tequila cu Hardila la El Comandante si ras mult la foc, tiganeste, pe plaja. Peste toate, marea nesimtita ca un lighean inexplicabil in conditii de vantoasa. Si alge puticoase natural ca... deh... oricum nu e de baie, deci pot.

Dupa ce am cautat in tot Bucurestiul crema solara, ti-am gasit Nivea Baby la Bibi Market. Buna miscare, ca desi soarele de a doua zi a fost timid, vantul l-a lipit rosu de obrajorii tai. Iar somn... pe nisip, pe banca la Stuf, pe masa, in cort la malul marii (cu valurile la ea de data asta), in balansoar, din brate in brate. Parca nu mai dormisei de cand erai mic. Intr-un final, ai deschis ochisorii si-ai cerut apa cu o privire vicleana. Ti-am raspuns cu aceeasi moneda, indesand si lingurita cu piure de legume incalzit de Ovidiu la bar. Ai executat borcanul cu o pofta buna pe care ti-o (si mi-o) doresc si acasa.


Mega-rasfatat de Andreea, Robert, Sorin si mai ales Tereza, luat mereu in brate si alintat de Miki si Martial (mikimausii adoptivi cu care am fugit la mare), pluteai invaluit intr-un nou ras rotofei - oferit trofeic dintilor de sus. Coborat in nisip, ti-ai rasfirat degetutele curios si ai sapat, matematic parca, prima gropita. cu buzele tuguiate a uimire mare si cu zambetul tau de cu-cu-bau cu mami.


Ti-am pus batic la gat, ti-am facut turban, ti-am vopsit zbenghi indian cu crema alba pe fatuca deja aramie, te-am lasat sa gusti degetelele inmuiate in ultima poala de val ajuns pe nisip, ti-am facut toga imperiala din tricoul meu (portocaliu!) cu maneci (ai si tronat un pic pe masa, dar supusii erau deja mult-prea-jos-pusi), te-au pozat paparazii cu Ursusul in manute fara sa se-ascunda si fara sa ne certam cu ei, ti-am dat sa rozi coaja de paine si ai morfolit-o ca pe o felie de ambrozie prajita... numai pozne am facut noi doi prin Vama de mama, mai mami, mai!


Iar cea mai "foarte tare" (citesti, Robi Boy?) faza a fost ca ne-am intalnit cu Buli care a zis ca pleaca la Bucuresti, fiindca e invitata la un gratar!!!

micul vamaiot... ink treaz:)))

8pt negri mititei

zambetul tau ghidus incepe sa semene cu al unui scolar stirb. scolarul pune la cale din-ce-in-ce-mai-desele sotii, stirbul iese in fata prin contrastul alb si nou din gurita ta. up-down, up-down, up-down, like a yo-yo. la subsol au fost mai indulgenti si cu tine si cu noi. la etaj...probleme administrative - k n-ai platit intretinerea babei aleia cu par in barba, k lasi lampa aprinsa knd te faci k dormi un somn micut, consumi prea multa apa pentru ratusti, broscuti si pestele galben - dinastea. probleme de oameni mari in gurita ta de bebe. dureri decibelice spontane dar repetate. nu am luat ink drumul nurofenului din niste motive, dar te momim miseleste cu jucarele refrigerate.

in pauze, nu ai niciun gand sa zici ma-ma, esti din ce in ce mai constient cabotin knd vezi blitul, te ridici singur din orice pozitie si te agati de marginea patutului implorand atentie. ai devenit si mai mami&tati-dependent, astfel incat dak intrerupem eye-contact-ul bagi sirena. desi park asa simtim, nu am ajuns ink la disperare si asta numai fiindk te iubim enorm. iar faza cu ai grija sa nu rasfeti copilul, lasa-l sa planga pana nu mai poate este din alt film. ne-ai demonstrat k aproape faci clabuci si, k atare, suspini inca cinspe minute dupa ce-ai tacut instant knd te-am luat in brate.

alaltaieri ai tasnit de pe blockstart (canapea) si ti-ai facut un ditamai-cucuiul proaspat in frunte - modul tau de a te pregati pt sedinta foto de ieri - iar maine plecam la mare. sper sa nu cauti in nisip, cu lopetelele din gura, diverse remedii la durere.

in rest, ai 9 kg, 72 cm si imi esti imposibil de drag!

mother love

I don't want to make no waves

But you can give me all the love that I crave

I can't take it if you see me cry

I long for peace before I die

All I want is to know that you're there

You're gonna give me all your sweet -

Mother love

QUEEN, Made in Heaven, 1995

din brasov, scrisoare pentru tati

no, la munte e bine, am prins bujori in obrajori, dorm mult, bine si frumos si incep sa am ce arata knd bag zambetu' ala de smecher (deja m-au fluierat in parc niste domnisoare mai mult sau mai putin stirbe decat mine...). knd fac ochisorii diminetii ma ta-ta-ta cum ma stii, doar-doar-de-dor si numa-numa...noroc k imediat aterizeaza hohotind bomba de tereza - guresa verisoara mai am, ma tati - si incep si io sa arat k pot. deja cu pernele de oameni mari nu ma mai razboiesc, k au capitulat, dar am decoperit de interesant e patul din doua trepte si cat de tareeeee e sa musc din buza de sus a patutului meu de campanie. asta pana la un moment-dat-ul in kre cad si nu pot decat sa apreciez k mami mi-a curatat tasca de munitie pitita in strampi.  

 

am gasit si aici un pat mare (si portocaliu!) prin kre ma dau de-a dura si io cum pot, desi inamicii au dezvoltat o intreaga strategie anti-tero de izolare perno-grafica la scara mica ha-ha-hi-hi. deja ma antrenez la cursa cu obstacole, dar ei nu stiu! in rest, intre doua fitze de bucuresti si multiple gangureli, mi-am dat repede seama k pot sa ii fac si sunt plimbat printeste din brate in brate pana pe cele mai 'nalte culmi ale rasfatului capitalist! nu stiu ink sa pup si sa imbratisez, dar...tu ma stii, mai tatiiii...ata-ta-ta-ta ps. imi scot ochelarii de soare exact k voi, oamenii cei mari si bag si un zambet-roata plin de superioritate, sa fie!

in somn

o gurita de poveste,
cu un deget in arest,
pumnisor de manifest,
zbor de picioruse peste
ciuf zburlit de "plin de mine",
gene mari, vise marunte  -
oblonind priviri feline,
pozne proaspete sub frunte

intaiul din prier, al floriilor (si nu te pacalesc!)

azi ne-au facut cadou florin si marcela o dumink tare frumusik! dupa lungi slalomuri si opriri sa luam diverse, am ajuns la snagov, pe o poiana populata de langa lac (in padure fiind prea rece, a trebuit sa aliniem gratarul in batalionul existent si sa ne lasam prada dezmatului colectiv).

dupa ce ai dormit fara rezerve la carmen in brate, pe drum, ai rotit curios proaspete priviri peste toata iarba mamiiii, ce de paturi mari din kre nu pot sa cad, k n-au picioare...au venit cu oamenii sau erau aici? si de ce canta atat de ciudat nenea ala dintr-o cutie neagra cu pete albe si lungi?

ne-ai pacalit pe toti, manacnd plin de satisfactie piureul Hipp in timp ce noi salivam in si in jurul apetisantelor miroase, dupa kre ai inceput sa te joci frenetic cu tot ce putea fosni pe paturi. corul de rasete s-a sinucis sublim knd ai plonjat periculos in farfuria cu gogonele si gogosari mmm, moale, dar...ud?! si miroase a ceva mai acru deat iaurtul la kre ma strambam dimineata. au, simt cum mi se incretesc ochii de apar lacrimi si gurita o ia in jos, maaaammmiii!?!?!? te-am salvat rapid si te-ai oprit, mirat de mirarea demonstrativa de pe fetele tuturor - uite mai, k mai si plange!

din dor de tati - cel surghiunit in realitate(a), ai scos cateva ta-ta-ta-uri subtiri de vrednic tobosar, dupa kre, obosit, ti-ai cerut dreptul, te-am mufat si ai plecat sa organizezi jocuri campenesti cu visele tale mici.

de ieri incerci un la-la-la combinat cu o-la-la si u-la-la. io astept sa mai strangi vreo doua trei si la primul solfegiu zic sa te propun lu' moga, poate se mai inspira si el autohton, k ne-am sturat de furaciuni din curti vecine.

7apte purici pe-un picior

la multe luni, minune mik... ma grabesc sa iti scriu pana nu se face maine, dupa ce dimineata (knd abia se facuse din ieri azi) am pierdut tot ce iti scrisesem din cauza unei erori de conexiune (mamai, injuri?!...acum nu, dar o sa iti explic io la momentul potrivit ce-i aia). stiu, trebuia sa scriu in word si dup-aia sa dau copy-paste dar mi se pare cam fake...

sunt prea obosita acum sa reiau ideile din atunci-ul de mai devreme, dar cel mai tare ma ostoieste fericirea de a te avea pe tine. esti frumos, esti minunat, esti destept, ne faci de ne sar capacele, cresti de la o zi la alta k un golliat liliputan. esti deja mare pentru patucul tau in kre din ce in ce mai greu adormi, fiindk mama ce bine e in bratele tale mami knd ma legeni tu incet-incet cat tot covorul si imi canti cantecelul cu "si sa-i faca si gurita/ sa sarute o fetita". esti, insa, atat de gemotoc knd evadezi in patul nostru mare...

 de doua-trei zile iti iese din gurita...nu, nu dintii pe care ii asteptam de knd eram mici, stergand perpetuu valuri-valuri de balute - ci un fel de baba piticeask. ba e ba ba e be dar niciodata in mod repetitiv. azi chiar incercai sa imi traduci ce zicea Ale in parc, numai k ea zicea aaaa iar tu erai deja prieten cu ba-ba ta.

martie ti-a adus scaun cu masuta, pe care il calaresti fericit, batand cu pumnisorii tai mici in tablia tare, suveran - sa vina ospataruuuu! hipopotamul botos de pe husa pare k iti tine isonul chiar si dupa ce te-ai saturat si te freci la ochisori...of, mami, dak n-ar trebui sa si dorm ce de mult ne-am mai juca noi... park hippo arunca praf de somn pe nari.

mioara ti-a trimis multi ani, luni zile si...zambete. multumim, fetitza!

ma apuci de par cu inversunare de ostean viteaz, dupa kre faci o mutritza victorioasa tatiii, am prins-o, hai k nu o pot s-o tin mult! eu nu pot decat sa ma bucur k, sub forma de carlionti deja lunguti, parul lui tati promite sa te ajute. (dar sa stii k, desi asa pare, nu asta e realul motiv pentru kre te tot rog sa nu te tunzi!)

vorbim impreuna si ne intelegem separat

de vreo 2-3 zile obsev k pari meteosensibil, dar nu esti! cred k e o stratagema pe genu' haide mai mami, lasa-ma in patul mare chiar dak adorm, k aici am mai mult loc sa ma intorc in jurul meu k ceasul de nisip si sa busilesc marsalier k racul.

excursia de la inceputul lunii te-a rasfatat considerabil si, pentru a compensa mamidependenta nou-dobandita, il rasplatesti repetat pe tati cu reprize scurte de uite cum canta tobita pentru tine ta-ta-ta-ta si zambesti candid cu mutritza aia de tocmai am facut o pozna, iar dak nu v-ati prins, asta e, eu nu fac nimic la comanda.

incerc sa ma infiltrez in campul tau vizual cu niste ma-ma-ma-uri rotunjite demonstrativ, dar tu ma pui radical la punct cu un deget si cu atat. (un "tata" intr-o alta ordine, de-a ta)

in mijlocul imensului - pentru tine - pat, tronezi k o suricata de povesteste o voce la teleenciclopedia despre ele si pari absorbit de jucarioare, in custodia pernelor si pilotei dispuse paravan de jur imprejur. aiurea. cum ma deplasez increzatoare spre bucatarie sa iti prepar diverse, spulberi pernele cu o viteza uluitoare pentru un omulet atat de mic si esti pe jos! alaltaieri dimineata ai facut asta de fata cu amandoi parintii din viata ta. il tinei pe tata de mana, "la perete", pazindu-i park visele matinale in timp ce spatele mamei scotocea dupa ser fiziologic intr-o cutie, iar in 30 de secunde numarai frimituri pe covor. plansul insotitor parea mai mult de ciuda k nu ti-a iesit perfect un dublu axel combinat cu triplu tulup.

ieri am ramas amandoi prizonieri in Cora, unde ce-ati cautat acolo?-ul lui tati are si un raspuns inteligent: husa de ploaie pentru carut. desi se poate intelege k am furat - doamne fere - ceva, ei bine, nu, ploaia dezlantuita instant ne-a surghiunit pe terasa interioara de la Springtime, unde tie mama ce ti-a mai placut! ai invartit nonstop priviri cabotine prin jur, protestand k nu vezi in spate de carut, ai mancat - cu pofta! - piureul de legume cu branza luat la pachet de acasa - smart mommy - si te-ai manjit foarte putin, constient park de prestanta situatiei si de asistenta curioasa. sucul de fructe l-am impartit frateste, k dupa husa si salopete trendy am ramas lefterei definitiv (tati, nu citi asta!)

loviti in MATEI BAL(L)S

 

aventura primei tale primaveri e o scena lunga si plina de greseli - e de la ei!, smulsa gresit dintr-o comedie absurda.

de-a lungul celor 9 zile petrecute intr-un dormitor nou, ingrozitor de alb, cu ink doua paturi in afara de cel in kre - victorie! dorm cu mama, i-ai cunoscut pe sebi, denisa, monita si raisa. probabil te-ai intrebat des unde e tata, de ce ne vedem atat de rar cu el intr-un hol rece si ce cautam, de fapt, in viata asta noua?!.

ai fost partas jucariilor tale preferate (of, mami, dak luai si floarea...) si desi s-au perindat o multime de femei in halate colorate sa se joace de-a doctoru' cu tine, deseori chinuindu-te - oamenii mari nu mai stiu sa se joace, pui - te-ai ghidusit si-ai chiuit mai mereu, cu ras in ochisori, gura din cires mirat si gheruiala de manutze curioase.

te-a fascinat tobita lui sebi (un mic dar viitor jude law) si pentru prima oara am observat k dak pune alt copilut mana pe mama devii gelos si il impingi aruncand sageti graitoare pe sub sprancene.

de cum am ajuns ai primit un martisor pentru copii curajosi - un fluturas albastru pe care doamnele - si ele albastre - ti l-au agatat de manuta sa nu il pierzi, cum sfidezi tu gravitatia (mamii...uite! e pe jos... knd se intoarce la mine in palma?). si tare insetat era fluturasul... mai mereu veneau sa ii de apa. dupa doua zile a crescut si s-a desprins sa zboare...ti-au adus altul mic-micut si l-ai primit pe piciorus, sa il inveti sa mearga inaintea ta, cred! toti copiii din ksa asta noua au primit fluturasi.

te-a fascinat raisa...se poate ceva si mai mic decat knd eram io mic? si ce subtire plange. plange? si ai pozat alaturi de ea k un cupidon in salopeta, cu gura pana la urechile kre promit.

pe 3 ai spus de cateva ori "da". la primul ne-am cutremurat cu totii. nu pentru k nu intrebase nimeni nimic, ci pentru k esti prea mic sa ne-asteptam. k pentru a ne spulbera orice banuiala de fals, peste ink doua zile ai inceput sa turui ta-ta-ta-ta k o tobita, stand in fund si pedepsind tobita cu pumni aprigi. (mami, de ce il strigi tu pe tati acasa k pe tobita lui sebi?).

tanjind dupa cele 21 de-acasa, te-ai cam copt la 26-28 de grade - mie deja imi lipseau marea si nisipul - si asa a inceput epopeea body-urilor cu maneca scurta. din lipsa de ele in primele zile erai mai mereu transpirat, drept pentru care au venit in vizita mucii. intitial mici, k pentru unul mic, au crescut si s-au dezvoltat k plozii de oras mutati in vacanta la tara... off, mami, nu mai scotoci cu mingea aia de cauciuc in nasucul meu, k nu ai sa gasesti ALTCEVA!

pe principiul pustesc de tabara "mancarea de cazan e mai misto k acasa nu avem cazan", ai adoptat rapid regimul zemurilor lungi servite comod din biberon, cu atat mai mult cu cat nu pleaca mama sa le fak si, mai mult, minune - nu se desprinde toata ziua de mine? hmm... park mi se face dor sa vad cum dispare pe la bucatarie, sa pot sa-mi bag dejtu-n gura, de ex. mai ales sub acoperirea lu' tata, kre o scalda cu chestii de genu' "e un gest bebeiesc, draga!"

din lipsa activitatii fizice de parc, ai deprins o miscare noua de iedut navalnic, un fel de "cum se da matei pe stepper". singurul regret vizibil e k mami nu e prevazuta cu banda de cauciuc rotativa, dar macar te-ai scos k e gratis.

dupa ce au plecat sebi si raisa, de ziua mamelor, am ramas singuri si ai inceput sa remarci k deja esti plictisit de ursuletii colorati prinsi de firele alea de telefon cu receptor rotund ce-atarnau de gatul doamnelor albastre, albe si verzi (hmm... noi n-avem tel fix). atunci m-am conformat, l-am chemat pe tata si dupa ce am impachetat sfertul de casa ce-l aveam cu noi am calatorit acasa.

ai sarbatorit intoarcerea intr-un fel greu de acceptat de catre doi adulti(?) circumspecti, povestindu-i fotoliului ce ai mancat tu in deplasare. ti-am facut baie in chiuveta (tati, zi-i tu lu' mami k am crescut si io ce vina am k voi nu puteti inota in cada?) si ti-ai regasit fericit patucul, unde ursul Mima urzea povestea lui urseask peste pernuta cu ursici albastri.

6ase looni

de 6 luni in stoc, primul inventar... checked!

 

iar in decembrie... primele artificii, de Revelion, infruntand Realitatea la Casa Scanteii! (deh...predestinat:))

sase k vineeee

 

... pai pe la 6.10 forfoteai k in fiekre dimineata ultimele vise mici - jucarii de patuc. puf-puf...se trezeste moshmondelu'. ne uitam la tine cum devii pusti, ne bucuram si ne speriem k te faci prea repede om. deja ne tii discursuri si pari k intelegi k noi te aprobam doar de sanchi asa. ridici spranceana si o iei de la capat. doar talpucile te asculta orbeste, desi lovesti totul in calea-ti cu ele. pare k nu le doare. ochii ii faci gata mari mirati si cu ras in colturi. ghidus k un pitic intr-un transeu din pilota de oameni mari. acum cateva zile te-ai uitat incretit de uimire la tati kre incerca sa iti explice k ce vezi tu intre gingiile lui sunt niste balutze mari - albe si plate - ce au impietrit demult. knd ai auzit k asa o sa se intample si in gurita ta, ai rotunjit-o cireasa si ai rasturnat din ea productii noi. cel mai firesc moment pentru a-ti exersa rasucirile de suricata camuflata este, normal, cel al inchilotatului. imi intorci rotunjorul rotofei si iti faci dreptate singur cu jucariile imprastiate strategic la-ndemainile tale

in FEBRA cunoasterii

tocmai ma pregateam sa fac un raboj cu ispravile tale de pana acum. k faza cu sweet memories in the notebook e esuata din start pe marginea pleoapelor mele vesnic semiinchise spre miezul noptii - k omu' - si a lenii teribile din varful pixului. crede-ma, am incercat! ti-am luat chiar unul cu desene animate. e frumos. si aproape gol!

ei bine azi facusi un pui de febra!!! (dak citeste gina iti dai seama k tu dai explicatiile!) fiindk eu nu stiu cum se intampla. e de la ei! (adik de la dintisori) sper. k de doua zile ploaia asta ne tot tine in ksa. abia descoperisem ghetutele de la bia - fashion frate, imblanite, albe cu ness, burda - ce mai. uitasem de ele intr-o punga - atunci aveai abia 2 luni. ei bine, azi voiam sa le facem o plimbare in lume, k s-a mai uscat p-afara (noo, noo pe jos, superghindocule, in 4x4) si ...pauza. k dak avem 39 cu unu stam acasa, facem baitza calduta, luam siropelu'...dinastea. las' k scoatem maine ghetutele, bine? somn de ingeras ce ti-ai tras dupa ce mi-ai tras-o, k sa zic asa! zici sa-i spun lu' tati sa cumpere pasta de dinti pentru pitaci?

suntem in grafic!

free in the SunJail

amintiri din uter :D

deja o calc intr-a 5-a....smecheeeeeeeer

textul lu' tati alin

hii, e unu fix! hminf(nazal)

inainte de a pleca la munk, sunt gol de ginduri si plin de idei. knd ma voi intoarce miine voi bea tot vinul asta (2 sticle)... am o pofta sa ma imbat...ma rog, k si astazi. hai k mai beau o gura de cafea si plec. o sa isi fak lumea idei gresite despre mine...oaia asta o pui pe balcon sau in frigider? (o sa zik lumea k avem o oaie in ksa). nu-mi place rama aia... e de poza! e un mos craciun blurat de vodka...se vede rizind (in spatele sticlei de vodka e o figurina de ciocolata imbracata in mos craciun)... grasimea asta sa n-o arunci, sa o stringi asa intr-un borcanel si s-o pui in frigider...si o punem pe piine prajita asa frumos, cu usturoi ras asa... ce mai mincam io d-astea knd eram copil la vinatori...

(pre)starea cronik (din România, o stradă pe maidanul Europei de Est)

Ne-am obişnuit şi asta nu e bine! Legea lui „las-o mă că merge şi aşa” deţine supremaţia în orice cod, în orice strat sau chiar răsad de românism. Lupii au rămas doar simboluri în cărţile de istorie, din care elevii copiază când nu e grevă. Măreţul imn al deja perimatei Revoluţii e transformat în manea cu lejeritatea cu care te închei la fermoar după. Deja mă aştept să fie lansat pe piaţă ca sound-track de telenovelă, pe banalul principiu „facem, ca popor, ceea ce simţim şi ne place”! Suntem, din păcate, ceea ce suntem, chiar dacă mândria caprei râioase ne face să ne batem cu pumnii în piept cum că n-am fi aşa, ci plini de valori naţionale, ce trebuie promovate. Care sunt acestea? Păi fotbaliştii la pachet cu pipiţele şi tatuajele lor şi alţi diverşi inşi ajunşi mari afacerişti în străinătăţile pentru care România nu este decât o extensie de păr a Ungariei. Şi încă una ieftină. 

Legea lui „las-o mă că merge şi aşa” ne guvernează cu deplinul nostru acord, pornind din şcoli, traversând tarabele din piaţă şi magazinele de lux spre a se cuibări confortabil în instituţii. Reminiscenţele comuniste cotropesc orice urmă de revoluţie capitalistă întârziată şi se exprimă prin regrete patetice şi demonstraţii de prost-gust alese după calendarul de tristă amintire. Deşi vremurile în care toţi făceau cultură şi românii făceau războiae au trecut, nu ne deranjăm mai deloc să umplem golul astfel creat cu ceva de calitate. E mult mai simplu să bârfeşti când proverbul cu găina vecinului e mai la modă ca oricând. Pe acelaşi principiu, e mai uşor să cerşeşti mizer în tramvaie sau metrou decât să pui osu’ la treabă într-un loc de muncă decent. Lipsa motivaţiilor extrinseci e un prilej minunat să te revolţi isteric că eşti subestimat pentru o muncă pe care, de fapt, nu o faci, dar te prefaci minunat între două pauze de cafele şi ţigări.

Din toate aceste situaţii aberante, românul creează sau alimentează crize sociale „de turmă”, strângând mulţimi de fani de aceeaşi teapă şi organizând comitete de protest pe care, în final, le târăşte la televizor. Pe genul sindicate producătoare de... greve. Pentru că se poate, pentru că se cere, pentru că la asta îi place lui să se uite. Iar când apare vreun amărât ce încearcă să demonstreze că totul este doar o butadă sinistră, grupul nou-format îl exclude, sau chiar linşează, ca pe un paria infiltrat în trib.

Nasul pe care încercăm să îl scoatem afară din carapacea românească spre a ne „împrieteni” cu cei din a căror mare gaşcă vrem să facem parte este deja bolnav de guturai şi nu ştie să facă altceva decât să se smiorcăie copilăreşte în timp ce magazinul de batiste a dat faliment. Ne punem poalele-n cap că suntem un popor amărât fără noroc în viaţă, dar vrem să ne integrăm trimiţând pe eşicherul european pioni care nici măcar nu ştiu o limbă de ciculaţie internaţională. În schimb, despre elevii ce ajung de pe băncile şcolilor, trecând prin filtrul olimpiadelor internaţionale, vârfuri în cadrul celor mai importante companii din lume, nu se ştie nimic, nu se spune nimic. Ei nu merită publicitate. Păi normal, dacă Bucureştiul este o anexă a Budapestei, cine naiba să ştie că Popescu sau Ionescu sună îngrozitor de româneşte?!

SALUTARE INTEGRARE!

intrebarile semnului

oare cum vezi tu lumea prin ochii aia ai tai atat de mici? ti-au crescut gene luungi si intoarse codat, printre care filtrezi expresii smecheresti de om gata mare. usor incruntat, strabatut de ginduri profunde si idealuri marete...zici. instantaneu redevii prunc rotunjind gura a punct al semnului de intrebare.

oare ce inseamna "atiishii''? se pare k toti traversati perioada frinturilor de vorbe mici pe acceasi zebra, pe la acelasi semafor. stiu, la tine s-a facut portocaliu iar lumea zimbeste.
cred k stii sa rizi de knd jucai curcubeul cu cordonul. oare o sa se mai joace frunza la virsta scolii tale?

OMUL ȘI FRICA DE MASCĂ

Privea în ochii tăi, absurd,
cu ironii de gură-cască.
Părea că-i mut, părea că-i surd,
inconştient sau furibund...
era o Mască. 

Părea că-ţi bănuie, pedant,
trecut trucat, prieteni proşti
şi-apoi, cu pasul elegant,
se retrăgea, insinuant,
spre alte Măşti.



Te-ndepărtai, cu pas grăbit,
să scapi de cercetări jenante,
dar te urmau necontenit,
cu teorie şi chibrit,
Măşti penetrante.

Simţeai că minţi şi când respiri,
eşti anormal, opac şi hâd,
dar te trezeşti şi-apoi te miri
de-un vis cu Măşti
şi... doar atât!

la multi BUNI!!!

Asta e, a trecut si Revu' asta, iar am mancat, iar am baut si ne-am adus aminte cat de cald e in familiune. Si pentru ca scolile inalte ne-au invatat sa fim recunoscatori cand ni se intampla un lucru frumushel, purced la a va multumi pentru mesaje (fie ele si asa, "standard", semnate regulamentar). Si fiindca portocala s-a predat precum stafeta, va anunt sportiv ca acum functionez numai pe connex. Asta knd nu tin minunea mik in brate, k atunci nimic nu mai conteaza, no ofense... Atentiune! Atentiune! Mai sunt 3 minute pana la plecarea trenului, persoanele care au insotit calatorii sunt rugate sa coboare - vibreaza megafonul afumat de vreme. Sau soarele? Sau petalele? Sau lasa?