OMUL ŞI FRICA DE MOARTE

Despre Moarte-aţi aflat
că e doar întuneric,
mister readaptat
unui alai feeric.

Făpturi fără puteri
v-au amăgit că-i taină,
un drum de nicăieri
şi-o umbră-n loc de haină.

Voi le-aţi urmat, naivi,
vrând să v-ascundeţi teama
şi-aţi devenit captivi
fără să vă daţi seama.

Îngenunchiaţi şi seci,
cerşind încă o clipă,
v-aţi dezlegat pe veci
de-a liniştei aripă.

Am încercat să sper
că auziţi Cuvântul
de dincolo de Cer,
însă vi-l fură vântul.

Şi vă plecaţi, umili,
puterii din pământuri,
uşarnici şi senili,
uitând de rit şi cânturi.

Mă-ntorc în propriul eu,
să nu vă văd pieirea
şi-am să mă rog mereu
să nu-mi furaţi menirea.

Căci nu mi-a mai rămas
decât Frica de Viaţă,
un drum fără popas,
mergând cu Moartea-n faţă.