cateva dovezi

ce n-a vazut Parisul....fugim la Moulin Rouge...

...voiam sa fac o baie...

...soare la sosea...

...liberi in fata tribunalului...

...fantomele din Notre Dame...

poveste despre rac

o cafea la nisip? mda... ochi mijiti dupa somnul din cort, cu amestec de mare si cer impartit generos la doi. o zburataceala de fetita in corp de copil cu suflet de femeie. blandete de mama cu razvratiri de pisica si visari utopice de expat poposit din greseala intr-o lume atat de aiurea, pe care incearca riguros s-o puna la punct doar knd chiar nu se mai poate altfel. o plutire senina, des transparenta, dar atat de uman proptita in asfaltul de zi cu zi, in care vointa ei planteaza, natural, flori, pe principiul "Nimic nu se construieşte pe piatră; totul se construieşte pe nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră"* . pentru ca, da, ea este desprinsa, cu sau fara stirea ei, din:

Nu eşti ceilalţi*

Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu eşti ceilalţi. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De paşii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvîntul scris
De mâna ta, şi vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfârşită.
Tu plămădit ai fost din timp. Eşti vis.
Eşti fiecare clipă-nsingurată.

si pentru ca "Nu ne pot răni decât oamenii la care ţinem"* si "din moment ce nu există lucruri simple în Univers, totul este complex"*, iar "oamenii pot fagadui, fiindca in fagaduinta exista ceva nemuritor"*, iubeste-ne in continuare, fiindca "nu poţi pierde decât ceea ce nu ai avut"*.    

La multi buni, Ruxandra, alaturi de Vlad - pentru care acum 30 de ani ai fost sadita, fiindca "e greu să-i dăruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dai Universul"* - Petru si Olga, alaturi de care, mereu, "când adormi, uiţi de tine însuţi. Şi când te trezeşti, îţi aduci aminte"* si Tudor, caruia i-ai mancat mereu bomboanele doar pentru ca te-ai nascut inainte...

*Jorge Luis Borges

bucatarie noua ...de pitik

la multi aaannnniiii, piticuleeee!!!!! gasca ta, kre te iubeste mult si STIE CE ITI E UTIL :)))) ti-a tras-o si de data asta!!!!!! te iubiiiim, s-o stapanesti sanatoasa! (subscriu: maria, alin, bogdan, viorik, motanu si bobo, ana si boros, auras si laura, franci si dan, aditza cu teutzu, nely, anda, zivarik, roxana, codrutza, stoian... sper k n-am uitat pe nimeni, ordinea n-are sens, toti te iubim si toti ne-am stricat de ras in timp ce tu te dadeai cu capul de pereti k nu ne strangem sa mergem la mare... doar stiam ce ti-am comis acasa!!!

prezentatorul si iedutzul cel mic

in limbaj metaforos, iedutzul spune asa:

"sanatoasa mergi, mamuca, 

prin padure si prin lunca. 

mancare sa ne aduci, 

iarba grasa si laptuci. 

frunze bune sa culegi,

iarba cruda si ciuperci" 

...povestea merge mai departe...episodul 3

 
efervescenta k o vitamina C intr-un pahar cu apa mic, iti provoaca febre musculare instant, la muschi pe kre nici nu stiai k ii ai, dupa kre te linisteste brusc, ca punctul dupa semnul exclamarii, raspunzand moale la unica intrebare pe kre ai reusit, abil, sa o strecori in suvoi - "ma voi gandi mai tarziu la asta". titirez verbal, aproape imposibil de urmarit, este capabila sa completeze on-line diverse mizerii pentru banci in timp ce conduce si vorbeste pe mobil cu minim 3 prietene - chiar dak a luat daja amenda pentru chestia asta. dak te trezesti k iti insurubeaza cate o privire asortata cu o vorba joasa si egala, de zici k cine stie ce-o fi suparat-o, este clar k e foarte concentrata in cine stie ce traducere de termeni stupizi si n-are timp de pauza. anul trecut am intrerupt-o fiindk se facuse doispe si trebuia sa sufle in tort - ceea ce se va intampla din nou peste 4 zile - ia-ti de-acum un la multi ani multiplicat si de la noi, geamana ticnita si draga! 

pentru cei kre ink nu s-au prins despre cine scriu, este vorba despre Ana (cum kre Ana? Ana lu' Boros). cum kre Boros? Adi Boros - A-dri-aa-n in diverse momente prevestitoare de furtuna. boem si calm - doar d-aia e prieten cu Petrik - cu apucaturi de urs urban cu kre razi englezeste, capabil sa adopte - fie si cu ziua - diverse patrupede mici aterizate in curtea de sub avioane, desi peroreaza convins k nu mai vrea sa vada alta coada in afara de cea oficiala (a lui Ozzie, o namila alba si blanda pe kre cred k si-a luat-o pentru a invatza sa fie tata).

pentru Auras, "baiatul de la etajul doi", mi-ar trebui vreo 5 post-uri - sa incapa - iar pentru Laura ink 4. el este suspect oricum si oricand, iar ea sigur a evitat sa ne vedem, spre a nu se da de gol pe sub pistrui. lui dak ii ceri, ca o-ntamplare, praf de luna, iti aduce instant ceva mult mai bun decat ce-ai cerut tu, iar ea  este imaginea ne-omologata a magazinului Hai-Hui din Centrul Vechi.  amandoi sunt absolut mortali cand le pui copiii in brate si ii urca instant in cap, cu diverse nazbatii si tone de skittles, cu kre obtin, bineinteles, orice. 

de fiecare data knd ma gandesc spre ei, vad niste corturi pe o poiana la poale de munte, langa un rau rece, cautand umbra pentru doamna si peste pentru domni. si o mai vad pe Oana-Pitic, a carei asociere cu the highest family ma trimite intr-un ras dement oricat de obisnuita as fi cu aceasta imagine.

 
uite-i si pe Franci si Dan. dak te-ai intrebat vreodata cum poti combina avocatura cu stomatolgia sau berbeaca cu pestisorul si ti-a sunat imposibil, ei au rezolvat din mers ecuatia. cu atat mai mult cu cat povestea porneste dintr-un cort in Vama (sau new version Corbu) sau o iesita la bere in BarFly, ce se lasa cu rasarit de soare citadin. romantici pana in varful degetelor, sunt alta pereche de copii mari pusi pe sotii mici. 


distrata din nascare, Franci era cat pe ce sa va dea de gol pe toti, incurcand ferestrele de mess - a lu' Motanes cu a mea, de m-am trezit intr-o zi k, din ce vorbeam noi despre ultimele traznai ale copiilor, ma intreaba dak excursia e la Praga?!? care excursie? care Praga? noroc k a dres repede busuiocul, numai ea stie cum, inventand un plan de-al lui Dan - cu care dak te pui la bere nici tu nu stii unde ajungi sau mai exact cum ajungi pe jos - de ras sau de extra-consum.   

hehhehe...and the show will go on... ruxi + vlad + petru +olga , adita + teutzu, mica sirena, nely + MG, stelu... stiu, am multi prieteni si buni. va iubesc!

povestea merge mai departe...

gonim spre autostrada. rapitorul meu driver imi interzice sa raspund la telefoane. 

suna Motanu' in disperare, eu, senina, insistam k ma asteapta prin statia de la primarie, doar venea sa isaurim cot la cot...si knd colo, ea a fost capul rautatilor.. aveam sa aflu asta mai tarziu. deh, o felina cumplit de sincera pentru aceasta specie si lume, ce isi reneaga virulent originile declarand razboi etern pisicilor - de aici si necesitatea de a o numi motan - ale carei sensibilitati adanci si le ascunde abil in pernutzele roz din spatele ghearelor - tactil prezente si knd sunt ascunse in teaca. 

pe numele legal Simona, e fan de tot ce canta bine si isi consuma timpul si nervii sa fak bani pentru a colinda lumea din concert in concert, de unde se intoarce cu vise-n sufletul ei imposibil de mare si revolte umane de expat asupra tzarinii autohtone. am declarat multiplu k dak as pleca oriunde pe-afara nu voi avea suficienti arginti sa cumpar tot ce mi-as dori sa ii aduc... fiindca mai are si prostul obicei sa revina cu "souveniruri" gen salvari, camasutze si alte gigele costisitoare. 

barometrul vietii ei, Bobo, este singurul kre o mai poate aduce cu picioarele pe pamant, tzinind cu greu piept tuturor tornadelor universale ce pot incapea intr-un motan biped binedimensionat. noroc k a fost inzestrat cu un calm racesc ce ne scoate pe toti din sarite, cu un stil de a cumpata viata enervant de bun si greu de post-sincronizat cu traznaile noastre de copii mari - asta in timp ce crede k il poate tine ascuns sub carapace, la nesfarsit, pe cel din el. (cunosc modelul, am si eu unul acasa...) 

ajunsi pe autostrada, am avut voie sa deschid un plic. ideea de scrisoare - adik SCRISA - mi-a bucurat si ultimele sinapse care nu sclipeau inca, in timp ce curiozitatea apunea odata cu soarele, uitandu-ma in voia surprizei. o foaie A4 plina de nume colorate, predominant portocaliu - opera altui copil mult prea devreme mare si totusi atat de mik - Oana Pitic - Mary Poppins a copiilor (este incredibil, frate, cum ii poate struni din joaca, cu joaca si pentru joaca. asta knd nu baga vocea de piept ce-ti ingheata instant fizicul: treeeeci la coooolt acum!).  altfel, o poveste din casutza piticilor, traita  efervescent sau pasnic - in functie de cum i se pune norul pe inima -  in propria ei poveste fara sfarsit...

actrita desavarsita - singura in acte din toata trupa de complotisti - te face pe degete de n-ai aer, nici nu simiti nici nu respiri. mi-a suportat fiziceste urcatul pe pereti de nervi k nu imi iese visul meu de fuga, uneltind prin spatele monitoarelor cu gask, pe mess-uri si sms-uri, intreaga tarasenie - k doar d-aia a lucrat o viata la emisiuni cu si despre farse. nu te mai creeed nici pe tine, papusaroooo! 

dak ar fi fost sa ghicesc cine e capabil de atata teatru si uneltiri perfecte - exceptand "sharpele" pitik crescut la san (!!!) - as fi spus fara sa clipesc Zivari. am banuit io ceva-ceva knd brusc o dadeati toate cotita k nu mai veniti nici la party - unde deja ma gandeam ce ii mai dam nebunei sa puna pe foc si cum facem fatza pe caldurile astea, desi cerul rezerva un cod de ploaie. 

fata cu note muzicale (Mi-re-la) - cea mai nastrusnica persoana in care se presupune k ar trebui sa ai incredere sa te faca bine cu capul (!) a venit cu texte d-alea pentru gospodine resemnate, ce se bateau evident cap in cap cu teoria revitalizarii vietii de cuplu, mai ales dupa copii. la final, pentru k naucirea sa fie completa, nervii suficient de fierti si rabdarea coapta bine-bine, imi facea prognoza meteo de kre se bucura aia pe la marea din grecia, de exemplu. adik un fel de ia si pricepe dak poti. hmmm...cat de senina am fost si cat de mult va iubesc, dementilor!!!

precum spuneam...povestea merge mai departe...mai sunt ink zece negri mititei dar colorati acolo, pe lista...

Despre 29 mai 2010

ei bine, mie mi-e mai greu sa va strang pe toti sa va povestesc, cum v-a fost voua simplu sa ne strangeti pe noi 2 intr-o masina si sa ne trimiteti carel poteca tai-tai in povestea asta...

k sunt blonda poate banuiam, dar atat de in straturi nu as fi crezut nici la sfatul stilistului. spre a inlatura orice suspiciune: nu, nu am stiut/banuit/simtit/suspectat/transpirat nimic si pe nimeni. sunteti o gasca de actori perfecti si de-acum incolo m-am invatat minte sa nu va mai cred nici knd imi spuneti k e soare afara! 

 

m-ati lasat sa ma lamentez isteric k nu merg la mare cu iubitu', k oricum ploua si nici petrecerea campeneasca de la otopeni n-o sa iasa, m-ati vrajit apoi k nici acolo nu mai veniti k aveti alte treburi tare credibile...am fost mixata intr-o reteta perfecta din care iese prajitura numita popular "cartof". miezul din toata aceasta Fanta a fost, bineinteles, jumatatea vietii mele (k celelalte 2 sferturi se stie cine sunt), stapanul inimii si ratiunii mele, printul de pe toti caii albi, a carui existenta i-am nimicit-o cu reprosuri k nu mai studentim si noi o fuga frumoasa... iar el, cu stoicism si prefacuta nepasare, se refugia senin in rasul cu copiii - caruia niciodata nu trebuie sa ii gasesti justificare. nu, nu m-am prins...nu te mai cred, Alineeeeee....

vestea k vin de la Sibiu Traie cu Vio-Vio si Marutza (inventie de producator ce pacaleste politicistii sa nu plece din emisiune) mi-a decimat orice urma de speranta ratacita k vom evada, totusi, la mare. visam cu ochii deschisi plaja, cortul si cearta valurilor cu malul de jos si cu ploaia de sus. ii respiram mirosul si mangaiam cu lene nisipul, scotocindu-l de scoici si de Alin - ratacit intre somn si sticla de bere uitata langa prosop, intr-un echilibru indecent. sorbeam un mojito rece, in care gheata era exact atat cat trebuie sa fie. erau singurele senzatii pe care imi doream sa le am si carora sa-mi darui, triumfatoare, fiinta implinita si oarecum impacata cu cel de-al treizecisitreilea an...

din reverie m-au trezit cu avalansa brusca tipetele ascutitite pe care le emit copiii atunci knd s-au prins k nu-i mai bagi in seama. am inchis ochii din interior si i-am lasat pe cei miopi de-afara sa identifice si sa rezolve strategic conflictul pornit de Ileana, kre voia ochelarii de soare cu kre se juca Matei. m-au apucat, ca de multiple ori de-o vreme incoa, diverse sentimente vecine cu remuscarea si cu vina de a visa la libertate fara a fi nici pe departe inchis. am concediat definitiv basmul din ochi si m-am clatit in frumoasa lor impacare. mergeam, k in fiecare zi la piata presei, sa il luam pe tati si sa mergem acasa. in traseu sau dupa se impunea un carrefoure rapid, plictisit dar responsabil, de mici si bere pentru campeneasca de sambata, la care ink mai speram k o sa vina cineva.

n-am observat trepidatia Oanei-Pitik, nici a lu tati, nimic nu parea aiurea. ma gandeam k mi-am facut inutil unghelutzele spre a arata decent la party, la cat smotru aveam de bagat akasa. in loc de asta, am avut 10 min sa imi fac bagajul. cred k am folosit 5. spiritul de closca mieuna k nu e mancare in frigider pentru pitici, dar micutza Mary Poppins m-a strafulgerat cu privirea ei de "sa nu-l luam pe Matei in bratze si n-o mai pupati in c..r atata pe Ileana" si mi-a zis: n-ai tu treaba, du-te odata... de unde a inceput sa se insurubeze ideea k depindem de o ora. la un drum lung nu m-am gandit, recunosc...

iar drumul ce urma sa vie...o sa se dezvaluie si aici, asa, incet incet, cum v-ati jucat voi cu inocenta mea de mama...si cu increderea mea in voi, coropisnitzelor!!!!

DECĂDERE

Dumnezeu a plecat dintre noi
şi ne-a lăsat fără rost...
ţeluri înalte se zbat în noroi,
iar noi am uitat ce am fost.

În jur stăpâneşte dispreţul,
de la umil pân’ la zei.
Senili înţelepţi măresc preţul
unor absurde idei.

Gândurile au îmbătrânit
până şi printre copii,
Iubirea-De-Sine a devenit
refrenul de zi cu zi.

Oameni s-au învechit şi-au murit
de o moarte confuză
şi-n fiecare s-a prăpădit
câte-o urmă de muză.

Inima-mi abia se abţine de râs,
gata e să se spargă,
habar n-am cum s-o dreg şi, în plus,
m-apasă pe diafragmă.

doua rasete maaari