Departe, în pustiu, v-aţi alungat Înţelepţii... definitiv şi crud. Solidari, aţi săvârşit acest păcat din Frică-De-Adevăr-Necunoscut. Le-aţi spus că-s perimaţi şi inutili, i-aţi insultat, nedemni, impertinenţi, v-aţi dezbărat de ei – „bătrâni senili”, considerându-vă suficienţi. Nedumeriţi, ei s-au retras să moară într-o cetate-a Marilor Tăcuţi, lăsând în urmă doar o pildă-amară, pe care n-o pricepeţi, bieţi inculţi! Şi-acum umblaţi nebuni, biete epave, după comorile ce le-aţi pierdut, clădind într-una conştiinţe slabe, minţind mereu şi scormonind în lut.
din gara electronică, un grup pestriț de chestii frumo, gălăgios, întârziat, drăgut, cu soare-n ochi și petale-n bagaje, fir-ar ei de nebuni, cu stilul lor zăpăcit!