k printesele...

pasa de la tutanu (Neopolitan Dreams/Lisa Mitchell)

sunrise surizzzzzz

shooting

bun-de-tot

La 2 ani si 2 luni, izbanzile tale de pana acum incep sa fie multe si ne lasi din ce in ce mai des cu gurile cascate. Stii toate secretele animalutelor de prin carti, iar dak cineva te intreaba cum fac hipopotamul sau girafa raspunzi prompt : da ! Esti un pusti pozitiv si doar in ipostazele de rasfateala maxima il iei in brate pe lu lau iar noi te luam pe tine, k nu avem cum sa mai rezistam ochisorilor tai santajisti : le log mami atze ... si faza ramane definitiva la le log mumos, mamiii/tatiiii. 

 

Cu ochi circumspecti de june prim fara mustatza – ink – te privesti curios in oglinda testand critic treningul sau pantalonii cei noi. Bagi autoritar manutele in buzunare, faci piruete aproape perfecte, intorcand capul pe spate k o testoasa carna si, dupa minute bune, verdictul vine scurt dar, totusi, nuantat : mu-mos.

Ne faci castele colorate din lego si, pentru k nu le pui roti, ne zici inciudat : nu melge... dar iti faci singur dreptate cu piesele : ata aishea... ata atolo...am ieu tatelul... unde e lotzile... mai e aishea, domne... am pins-o atolo... impinge... tade... tata, nu mai e... si in final, impaciuitor, le numeri pana la zece sarind-i knd pe cinci knd pe sase.

Acum a venit vremea sa te ascunzi. La locul tau din spatele televizorului, unde troneaza cutia mare - mare cu jucarii - bucurii. Desi se stie k e locul tau de ascuns de knd busileai k printesa – kre l-a descoperit si ea de ceva vreme, ceea ce-l face deja teren de lupta – noi ne prefacem k nu. Urmeaza niz-naiuri de parinti vadit ingrijorati k nu stiu unde a disparut delfinul si supozitii kre mai de kre mai absurde, kre te fac sa razi in hohote, fara sa iti dai seama k dak e ceva ce nu poti piti acolo e rasul. Noi abia ni-l tinem pe al nostru pentru a reusi sa fim surprinsi knd te gasim mic-mic acolo, dupa mari cautari pe dincolo.

In tot acest timp, mangusta de patutz priveste curioasa printre genele ei de zana a surasului si dezveleste knd gropita knd lopetelele.

Peste tot si toate, regele suprem si neincoronat este BUNUL. Toti ne-am gandi, cu gandul amintirilor de copil la tara, k e vorba despre minim unul dintre bunici. Ei bine, nu. Knd eram eu mik, bunul era ascuns in pereti, iar degetele mele sapau in el spre a ferici gura (ceea ce nu pot spune si despre mama knd descoperea grotele din spatele tablourilor – k la pitit toti copiii sunt la fel). In epocile tale moderne, bunul este tot ceva ascuns – in bufetul suspendat – deoarece, invariabil, este foarte dulce, contine ciocolata si niste treburi pe kre tu ink nu le intelegi dar noi le zicem E-uri. De unde noua mieunatura cu care ne dezmierzi : vleau bun, le log io mumos

Ghemotoc somnoros

Rozatoarea de sosete, papuci si alte carpe ce-i nimeresc intre gherutze decide singura si brusc momentul in care lumina se inchide intre genele ei lungi pentru a incepe filmul. Noi trebuie sa circulam atenti printre ursi de plus si jucarele zornaitoare, fiindca locurile pe care printesa si le alege spre a se culcusi sunt, invariabil, pe cate o carare. De parca ai sti superstitiile copilariilor noastre, tu treci cu pas regesc peste somnul dansei, inainte si inapoi, sa nu ramana mik. 

 

Domnisoara ne convinge repetat k, dupa ce va invata sa mearga, noi vom invata sa alergam in doua directii simultan, chiar si prin spatii mici. Fiindk locul tau de piteala de langa calorifer i se parea pana acum o citadela invincibila, si-a pritocit ieri planul de bataie si, dupa ce s-a aprovizionat cu cele mai pufoase sosete, a pornit la drum. Calutul, scunelul si imensul leopard de plus au fost, pe rand, inamicii escapadei. I-a dovedit pe rand, cu calm si tactica de felina cu patru labute agere. In final, victorioasa si ascunsa in vizuina, Ileana noastra, mama, a inceput sa-si proclame izbanda depanand toata colectia de silabe pe care a reusit sa le imite de la tine : ba-ba, ma-ma, bo-bo, ta-ta, ui-iu-iu si alte cateva proprii si imposibil de reprodus. 

Tu, suveranul suprem al tuturor celor intamplate sub cei 88 cm crescuti deja, accepti cu indulgenta victoria printesei, dar si cu un colt mic de mandrie ascuns in coltul gurii, spre gropite. Stim, tu ai invatat-o. Asa cum, la randul tau, absorbi si imiti atat de complex totul de la noi astia « marii », incat am lansat rapid o motiune de cenzura. Impreuna, atat de frumos si rotund intregiti toti patru, ne distram suuuupeeel - asa cum ai invatat la tesha sa spui.

come into my world

Come in, come in
Come into my world I've got to show
Show show you
Come into my bed
I've got to know
Know know you

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my fool
Will never be my fool

Floaters in my eyes
Wake up in an hotel room
Cigarettes and lies
I am a child, it's too soon

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my fool
Will never be my fool

A little bag of cocaine
A little bag of cocaine
So who's the girl wearing my dress
I figured out her number
Inside a paper napkin
But I don't know her address I wade downstairs

The porter smiles to me a smile
I've bought
With a couple of gold coins
A sign that I've been caught

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my dear
Will never be my dear, dear friend
Dear dear friend, dear dear friend...

A little bag of cocaine
A little bag of cocaine
So who's the girl wearing my dress
I figured out her number
Inside a paper napkin
But I don't know her address

Come in, come in
Come into my world I've got to show
Show show you
Come into my bed
I've got to know
Know know you

I have dreams of orca whales and owls
But I wake up in fear
You will never be my
You will never be my dear
Will never be my dear, dear friend
Dear dear friend, dear dear friend...

D'ale femeilor

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA:

suficienti bani sa se poata muta sau inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata asta sau nu este nevoita sa faca asta

ceva de imbracat care sa fie perfect pentru servici sau pentru o intalnire cu cineva "visat" si care trebuie sa fie disponibil intr-o ora.

o tinerete pe care sa o lase multumita in urma

un trecut suficient de "suculent" pe care il va putea povesti cind va fi batrina

un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien negru, de dantela.

o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa rida... si una care sa o lase sa plinga

o piesa de mobila buna, care sa nu fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

8 farfurii care sa se asorteze, pahare pentru vin, cu picior si o reteta care ii va face pe musafiri sa se simta onorati

un sentiment de control peste destinul ei,

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE:

cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.

cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste si sa se confrunte cu o prietena fara sa intrerupa prietenia.

cind poate sa insiste mai tare... si cind trebuie sa plece.

ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea soldurilor sau natura parintilor sai.

ca, desi nu a fost perfecta, copilaria ei s-a terminat...

ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi iubita mai mult...

cum sa traiasca singura... chiar daca ei nu-i place asta...

pe cine sa creada, pe cine sa nu creada si de ce ea nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala..

unde sa mearga.... sa fie cu prietenul ei cel mai apropiat, masa din bucatarie sau intr-un han incintator in padure cind sufletul ei are nevoie sa se linisteasca..

ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o luna... si intr-un an

"Un geniu isi ia ramas bun"

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Po-tza-iala de fiecare seara

In mingi de ping-pong cu manute si mai ales picioruse nazdravane va transformati, sugubat, seara de seara. Cutiuta muzicala canta pe genul somn si nu reuseste da adoarma decat ochi mult mai obositi decat ai vostri. Plin de imbolduri naravase, patul-trambulina devine cel mai bun aliat in lupta cu rabdarea mea. 

Tonul il dai tu, fireste, iar noile aptitudini de zbor la joasa inaltime ale printesei se perfectioneaza vizibil sub atenta ta indrumare. Cu ochii hohotind, va urmariti k terierrii in vanatoarea dintre perne si alte perne. Eu incerc, zadarnic, sa impun regulile lui 10 si jumatate. Voi ati inghitit demult alt ceas. Kre n-are nicio legatura cu lumea noastra plina de restrictii si nici cu colicile din primele voastre luni.

Voios obositi, gasiti in fiecare cuta a cearceafului motive sa amanati momentul sublim in kre genele de sus se intalnesc cu suratele de jos spre a-si povesti molcom ziua. Ritmul paselor de ras se stabileste de la sine si orice incercare de-a mea – mai mult sau mai putin ferma – de a va stavili indaratnicia esueaza in propriul si imposibil de stapanit ras.

Oricat de mama incerc sa fiu cand jocului vostru ii trebuie putina strunire, reusiti rapid sa ma faceti sa impart aceeasi struna cu voi, mai firesc decat respiratul. Raspunsurile tale la rugamintile mele cu tenta disciplinara sunt modulate suav, insotite de zbateri repetate de gene si contin putine detalii : nu sau, generos, nu lau. Mereu prezent in planul secund, zambetul Ilenei spune povesti intregi despre cat-de-ingenua-eram-eu si uite-cat-de-smechera-ma-fac. 

Fiindk tot ai invatat sa recunosti, printre animalele din poze, ma-mu-tza si bom-pan-dou-ul, nevoia fireasca de a le imita, pe rand si cu Ileana, face parte din frumusetea si curatenia unei copilarii pe care eu abia acum o traiesc, printre rasetele voastre. Iar knd glasul ratiunii si orele inaintate ma fac sa rostesc raspicat : gata cu tzopaiala, este mai mult decat firesc sa primesc drept raspuns randuri-randuri de gropite experte in imitare si, mai ales, adaptare: ma-mi, ma-mi, tata po-tza-iala.

polita ploii

vama pentru vorba

Toate sunt mai zburatucite ca niciodata... seamana cu cel mai prost ciorap comunist cand nu ai o oja la indemana. Filmele sunt putine. Doua. Intr-unul joci tu, in celalat eu. Faza e ca nu imi dau seama de ce scenariile se amesteca. Si de aici nebuloasa.

Am descoperit ca am uitat sa scriu. Este ca si cum, emancipata la oras, mi-am abandonat prietenul de la tara. Fara fasoane, fara pretentii de tot felul, s-a repliat si a tacut. Nasol ! Acum, pe buza haului fiind, am renuntat sa mai astept mana sau sutul. Si-atunci, am mers spre a povesti impreuna. Participi si tu la sezatoarea asta, dar nu te punem sa impletesti nimic. Tu ai adus porumbul.

 

Atata liniste imprastie fata noastra... fara nechezatul zburdalnic al lui Matei ne-ar creste barbi albe si mustati. Ne-am crede filosofi. Oricum, prea mult nas de tine in jurul meu. Reperez usor momentele in care asa bine mi-ar fi daca te-as uita de tot. Doar fiindca sapatul in straturi intarite nu e un sport usor – ti-ai dat seama de asta si tu, destzelenind Otopenii.

 Vama e acum tricoul de la Stuff (« Nici Cambogia nu mai e ce-a fost » ). Hamsiile ceva mai bune, porumbul doar mai scump. Peste toate, « berea la hatz » s-a scumpit si ea. Clatitele sunt mai multe si mai bune, iar baietii de le vand mai draguti. Tequila la Hardila mai blanda cu portocala. Fetele sunt la fel de cele mai frumoase, iar focurile de pe plaja te fac nomadul lor si te duc in departele tau. Tot felul de surprize Queen si Folk You. Pentru mine. Tu nu mai esti.

Alaturi de tine, am inceput sa uit si eu cum eram noi mai demult. (Fa-mi si mie cuib si hai sa impartim opt minute de sinceritate. Sa vorbim din-nauntrul nostrului in drum spre mare...pe care o salutam juma’ de ora cu berea de lamaie. Chiar daca ai ajuns inaintea mea ma voi invarti pe-ntuneric in jurul trupului tau pitit in nisip, vorbindu-ti la telefon. Weekend-urile cortului de la doi mai si guvizii prinsi de pe stabilopozi. Ce trag la tine cainii de mare... hai sa ne aruncam si hai sa fim delfini... Sunt doar cateva cadre generale in sepia, printre saruturi la prim-plan).

 

E ca atunci cand actiunea dintr-o carte te prinde atat de mult in prezent, lucrurile se intampla rapid si ramai proiectat in grijile pentru viitorul imediat. Parca respiri si tu greu alaturi de personaje. Si trebuie sa te scuture ceva spre a te dezmetici si, daca mai poti, a-ti aduce aminte ce-ai citit dupa prefata. (ce plictisitori am fi daca viata ar avea prefata !). Sau ca atunci cand e asa de misto sa te certi incat nu mai stii de la ce te-ai luat. Ai o multime de inceputuri de scrisori p’acasa. Este priceperea mea deosebita de a incepe lucruri si a le lasa asa. Iar tu de a le incepe intr-un fel si de a le termina altfel.


Tudorita are greieri si valuri. Intre, fragmente de muzici de pe plaja, aduse de vant. Aceelasi vant care i-a impodobit si nasucul printesei cu muci proaspeti. Vechea Vama se re-croseteaza din crampeie. La Spice – nou si el, crescut in locul Proplacai, te duci sa vezi filme. Scaune de ratan comode si masute cochete. Un camin cultural modern pe care te poti baza lejer pentru prima intalnire. Am vazut Love Me If You Dare si mi-am amintit cat de tiran esti. Doar ca noi nu ne stim de cand eram mici – desi asa pare – si nu avem un carusel de jucarie. In rest, « cap au pas cap » e viata noastra. Doar cele doua jucarii din ea nu pot fi miza.
 

Am fi avut si indrazneala. O vad cum zace ingropata in clisee. S-a instalat comod si nu o mai intereseaza. In locul ei, frica nu are legatura cu insectele urate, traznetele sau cutremurele. E frica de minele-de-mai-tarziu. Si de tinele-de-acum. Asa cum il visai tu p-ala raul de te urmareste in labirint asa visez io hauri in mare ce ma inghit. Mai grea e spaima de lucruri reale.

Valurile mi-au readus bucuria. Pocnindu-ma-n plex, mi-au amintit ca, incercand sa zidesc caramizile aduse de tine cu prea multa grija pentru cuib, am tot uitat sa ma veselesc. Si, intr-adevar, viata este curiozitatea de a sari de pe o trambulina fff sus intr-o piscina fff jos doar pentru a vedea daca chestia aia de pe fund e apa sau poster (din benisme).

 

Nu stiu de ce storci cosul cu lucruri urate cand ceva ne tulbura echilibrul. Nu mai stiu daca el a existat vreodata sau eu abia acum imi dau seama cat de departe era. Nu vom concura niciodata pentru acelasi post, fiindca nu ne angajeaza nimeni. Noi ne-am angajat sa facem un lucru care nu ne iese. 

Dar din toata povestea asta – desi nu pare – eu am castigat fericirea. Tu te pricepi prea bine sa o mimezi…  

 

avem printesa de 6 luni

E ziua ei din prima jumătate de an-minune.  Teiutu', hai să îi scriem o scrisorică...

ILEANA,

Îmi doresc să nu fii cea mai frumoasă, fiindcă te va durea mereu capul de la atâta deochi, dar îmi doresc sa fii frumoasă ca o fată frumoasă.

Îmi doresc să nu fii cea mai deșteaptă, fiindcă vei rămâne singură, dar îmi doresc să fii înțeleaptă ca un om bătrân.

Îmi doresc să nu fii cea mai norocoasă, fiindcă vei uita să mai lupți și toate se termină la un moment dat, dar să fii acasă când s-o împărți norocul.

Îmi doresc, însă, să fii cea mai sănătoasă, pentru a putea să le faci pe celelalte, să crești frumos și senin.

Îmi doresc să fii atât de fericită încât să ne primești pe toți în zâmbetul tău larg și în limpezimea ochilor tăi mari, să ne încarci cu râsul tău vesel și să ne re-înveți să fim luminoși atunci când uităm.

În fine, deoarece am încredere că pe toate de mai sus le vei face prin propria ta ființă-cocon menită să se deschidă fluture, îmi doresc fierbinte ca, atunci când vei trăi o poveste frumoasă cu printul fermecat pe care îl vei primi în inimioara ta, să trăiască și el aceeași poveste. Să nu ai niciodată parte de amăgire, fetița mea, că asta e cea mai dureroasă invenție de până acum, pe care nu vreau să o cunoști!

Te iubim, Ileana la-la-la, copil-bucurie!

PS: mereu îmi aduc aminte de melodia ce mi-a trecut prin gând în primele minute ale zilei de 10 martie, dupa ce văzusem ce frumusețe mica-mare am zămislit:

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

ZECE zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
ZECE vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

ZECE intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
ZECE pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Florin Chilian

supa din viata noastra

 

atat de simplu de facut si atat de banala... de ieri a intrat si in viata ei. pe degete, pe bluza si, intr-un final, in gurita sora cu ciresele.

asezata triumfal pe scaunul tau cu hipo (de knd vana ea locul ala...), cercetand cu ochi curiosi fiecare miscare fermecata a lu' mami, printesa si-a plecat genele deasupra castronului cu desene.

deasupra, gura materna, obisnuita sa depene povesti aiurea despre animale kre se ineak dak nu papa Teiu tot, s-a deschis doar in zambetul-raspuns.

de-aici, cuvintele se surpa.

LA MULTI BUNI...

Here we are, born to be kings

We're the princes of the universeHere we belong, fighting to surviveIn a world with the darkest powers, hehAnd here we are, we're the princes of the universeHere we belong, fighting for survivalWe've come to be the rulers of you allI am immortal, I have inside me blood of kings - yeah - yeahI have no rival, no man can be my equalTake me to the future of you allBorn to be kings, princes of the universeFighting and freeGot your world in my handI'm here for your love and I'll make my standWe were born to be princes of the universeNo man could understandMy power is in my own handOoh, ooh, ooh, ooh, people talk about youPeople say you've had your dayI'm a man that will go farFly the moon and reach for the starsWith my sword and head held highGot to pass the test first time - yeahI know that people talk about me - I hear it every dayBut I can prove them wrong 'cos I'm right first timeYeah, yeah, alright, let's go, let's go, ha haaYeah, watch this man fly, woohBring on the girls - c'mon - c'mon - c'monHere we are - here we areBorn to be kings, we're the princes of the universeHere we belongBorn to be kings, princes of the universeFighting and free, got your world in my handI'm here for your love and I'll make my standWe were born to be princes of the universe of the universe of the universeof the universe of the universe

august de ziua ta

cea mai frumoasa copilo-terapie s-a petrecut sub foisoarele otopenilor. strada si-a inghesuit pasii mai mari si mai mici in gradina deja plina de verdele verii dinspre toamna, spre a formula noua ta porecla "matei-doi-ani".

18 perechi de maini au spart baloane colorate inainte de a se manji cu tort, 18 perechi de picioruse au luat la rost tricicleta, tractorul si masinuta, 18 perechi de ochi limpezi au zambit sau chiar ras in obiectiv.

peste toti si toate, printesa ta de 5 luni si-un pic defila prin brate mai mult sau mai putin inalte, prinzand toata miscarea in ochi si adancind toata gropita in ras.

la multi ani, minune mica. deja rodit, fa-te mare in cea mai frumoasa viata! 

 

Pe-pe-tetz*, Gardutz** si Printesa Caiselor

                   

Am fugit. De caldura, de praf, de oroarea incadrarii in orele de parc – incins si el ca si drumul pana la – ne-am desprins. De aproape doua luni suntem ascunsi in oaza de bine de la Otopeni. Printre pisoi proaspeti** si pomi vechi cu caise noi, ai inceput sa te barbatesti. Putin cate putin si cu sotancimile aferente genunchilor juliti. Poate si pentru ca evolutia rapida a Ilenei (la barna, paralele si sol simultan) iti accelereaza instinctul protector in aceeasi masura in kre ea se propulseaza dintre perne pe jos.

Pentru a ramane, insa, suveranul suprem, ai grija k dupa fiecare rasfat (pup, in-bratica, mai-mai) sa ii aplici cate o corectie scurta cu dintii, gherutele sau chiar palma ta nazdravana. Stii k ne suparam si asta te amuza si mai tare. Oricum asa ne articulezi si pe noi dupa ce ne-ai rasfatat cu zambet si gropite. Degeaba am rascolit carti si net-uri - am aflat k nu prea avem ce sa iti facem si asteptam sa iti treaca de la sine, iar tu te bucuri de nedumeririle noastre ca si cum ai sti niste povesti ce nu te vor adormi niciodata, cu personaje cu care te saluti seara de seara, dar le ascunzi de noi sub perna. 

Pentru ca mofturile sa fie definitive, te alergam pe rand cu lingura plina cu diverse bunatati si cu pulsul suit, pe aceeasi mana, tocmai in galcile gatului. Degeaba, daca ti se pune vreo pata prea serioasa sub scufia proaspat tunsa, ne faci lejer, ca intr-o joak cu marionete – mari, cum se poarta acum prin teatrele de copii mici. 

  

Cuibarita in jiltul sau cu roti sau tolanita in imparatia tarcului, printesa te urmareste neobosita si te aproba cu intreaga ei autostrada de gene. Surasul e la locul lui, unind obrajii si domolind gelozia celui fara gropita. Semn de dragoste suprema, cuvintele cu care incepi diminetile in care nu plangi sunt ana-bita, sau pusa-bita, ceea ce in dictionarul matei-roman inseamna ileana iubita sau papusa iubita. In semn de recunostinta si reciprocitate, saltul ei brotacesc devine aproape mortal in vecinatatea marginii de pat. La fel si in pupila materna, dilatata brusc de iminenta prabusirii odorului mezin.

Chiar daca vorbeste des cu caisele sau rade mereu cu noi si nu numai, regalitatea nu presupune, insa, o atitudine in totalitate ingereasca. Asta tine sa ne aminteasca Ileana seara de seara, desi numai paianjenii din curte tes o panza intreaga in ore putine. In noi e numai liniste cu greieri. Peste ea, concertul domnitei suna a trupa rock la inceputuri. Cu ostoirea zilei in spinare si racorirea serii pe obraji, noi doi – prea adulti uneori – parca urmam ritualuri vechi pentru somn nou in genele voastre mici, dupa ce am spalat modern dintii si am pus la respect tantarii cu raid volatil. 

* primul tau te-iu-besc si ne-ai topit definitiv

** Gardutz e cel gata domesticit - prototip perfect de viitor motan burghezo-tomberonez, cu coada si cu miau. griu si sasiu, moale si tarcat, te lasa sa il faci nod si - mai grav - sa il arunci pe jos si in diverse. din knd in knd, prin tors sonor sau mieunat soptit ne anunta k ink mai respira. restul, Unu, Doi si Trei au ink ascutimea salbaticiei dar si tupeul nesimtit de a fura de pe masa, specific felinelor mai mari decat Ileana.

uite o domnishoara...

la plimbare printre surate

PRINTESA de trei luni

poate pentru k i se pare ei k lumea e cu susul in jos sau cu stanga in dreapta, printesa noastra s-a rostogolit k o sarmaluta in foaie de bebe roz. cu ochii mari, plini de mirarea testoasei la buza carapacei, cercetand. pana la nisip mai avem, deci doar marea cearceafurilor o poate morfoli.

tu te cocoti in fiecare dimineata pe marginea patutului, ca si cum astepti sa te strige pe nume. ea rade knd te vede, cu toata buna-dimineata obrajilor rotofeiti parca peste noapte.

iar knd te avanti cu toata pustimea ta cu genunchi si coate semete peste neputinta ei de boaba mica, noua ne bate brusc inima-n gat, iar ei i se dezvaluie si mai rotund gropita, in asteptare. habar n-aveam cat de fumos se pot juca ingerasii.

si dak pana acum ziceam k in prezenta unei pisici nu poti decat sa te simti penibil k nu stii sa torci, acum m-am linistit: ileana nu va avea niciodata vreo jena d'asta!

Rapid, Vama Veche y B-52

Los hombres y mujeres de mi alrededor ya no tenían mucho para bailar sobre las mesas. Un estado de ánimo loco y hermoso se apoderó de todos, mientras yo, poco tiempo después de haber mirado en la tele la partida-pesadilla de fútbol de Rapid, en Bruxelles, parecía parte de una película o de otra realidad paralela, que no tenía nada que ver con su mundo y su vida. Muy a menudo, pensamos que lo que nos pasa a nosotros pasa a todo el mundo, que nosotros somos el ombligo del mundo y que hay unos cuantos millones como nosotros. Por consecuencia, me desperté de una pesadilla en un rinconcito olvidado por el mundo, en una terraza que se llamaba B-52, en Vama Veche. 

Podría invocar el túnel del tiempo y decir que, por un milagro difícil de entender, había aterrizado allí, sólo si la realidad que me rodeaba me hubiera permitido afirmarlo. Más bien nos encontrábamos en una isla de libertad y de felicidad temporaria. Observaba a los jóvenes de mi alrededor y trataba de hacer una conexión entre ellos y lo que había pasado con Rapid, hace menos de una hora, en Bruxelles. La distancia era tan grande, que tenía la impresión de que no separaba dos lugares, sino dos planetas, más bien dos eventos y, por último, dos estados extremos. Por eso, me resultó muy difícil, más bien imposible, hacer cualquier tipo de conexión entre Bruxelles y Vama Veche.

El baile sobre las mesas de los rumanos de B-52 pisaba, ridículamente, le infelicidad de los otros rumanos que perdieron una calificación de fútbol. En mi imaginación, forzada por la realidad vivida por medio de la tele y, asimismo, por la realidad que me rodeaba, dominándome, allí se enfrentaban dos mentalidades. Por una parte, la del futbolista rumano, ya enferma, por causa del mecanismo en que funciona, prestando de éste la mayoría de las palabras duras y, por otra parte, una mentalidad que no conoce profesión, una mentalidad libre, la mentalidad de una generación sin prejuicios, una mentalidad universal, una mentalidad que, por último, puede ser sólo triunfadora, de ganador. Seguramente todos recuerdan los comentarios después de la partida, que acusaban a coro la mentalidad de los jugadores de Rapid. Esta mentalidad, de perdedor eterno, de mosca toda la vida, una vez abejorro y nunca águila, pero, para colmo, siempre el ombligo del mundo, esta mentalidad tiene que desaparecer. Hay que hacer lugar a las mentalidades mencionadas, mentalidades libres, compuestas de un estado y un espíritu.

Por la mańana, en B-52, en Vama Veche, todos los que vivieron su libertad y felicidad, eso incluyendo el baile sobre las mesas, se detuvieron como a una seńal, para contemplar la salida del sol del mar. Al latir en el traspase del tiempo, empezaba a aparecer en forma de clepsidra una mitad unida con el mar y otra, con el cielo.

Al partirse entre dos mundos, parecía elegir, en unos cuantos segundos, - que ritmo tan alerte tiene la vida si uno se detiene a mirar la salida del sol – la libertad de luchar por sí mismo. Abajo, en la playa, un hombre y una mujer, casi irreales... Ella, enfrente de él y del sol, regańándolos; él, casi inmóvil, acariciando un perro, sin verlos...

de Marius Tuca

knd pe 29 s-au facut 31... corazon

se numeste "De ce o iubim pe Maria" si este cea mai frumoasa scriitura despre mine ever. vinovata este motanski, am luat cu copy-paste din "lumea din borcan"

Dedicatie speciala: "People are crazy and times are strange..."


Ei bine iata... 

 
Cred ca cei mai multi dintre noi au cunoscut-o pe Maria razand.. Cei mai norocosi dintre noi, au cunoscut-o dansand. Evident ca si eu am cunoscut-o dansand, ce credeatzi? Ei, eu am avut un mic atuu: o prietena comuna, Bianca, ne facuse inainte introducerea... Mie mi-a povestit ca are o prietena care il adora pe Freddie si ei probabil ceva asemanator.. Asa ca intr-o seara, recunosc k nu imi amintesc exact data, dar stiu ca era acum vreo 4 ani, intr-un club cu perne multe, gagici frumoase si un bar alunecos am cunuscut-o pe Maria. Ea vorbareatza si exuberanta ca deobicei, eu in carapacea mea sharmanta cu un vesnic zambet pe buze dar nimic mai mult.. va spun eu, nu tradam niciun fir de inteligentza sociala pe atunci. Nici macar o umbra timida... Ei bine am stat eu ploconita intr-un colt..precum imi era obiceiul si am privit si m-am minunat de cum se poate traduce ritmul in trupul unei femei frumoase si cate victime poate produce traducerea asta.

De acolo am inceput sa ne intalnim mai des, gratzie cunostintelor comune.. bine.. bunilor prieteni comuni.. dar atunci erau la gradul de simple cunostinte sau prieteni ai Biancai. Timpul a trecut si am ajuns sa-l serbatorim prin ascultari repetate pe dragul nostru comun.. intr-o seara cu aglomeratie multa... in capul meu, in sufletul Mariei... Si mi se pare mie ca a fost tare relaxant, ca in timp ce eu ma "speteam " citind pentru nu stiu ce examen "important" pe acordurile mult indragite de Queen Maria s-a relaxat si-a adormit..ehe pentru ca pe atunci putea...

 
Daca nu ma inseala memoria am reusit sa ne plimbam si printr-o ploaie scarboasa, care ne-a udat pana la piele... Iar eu ii spuneam Ca ce-a fost mai greu a trecut si ca mai e putin.. Nu ca ar fi fost ploaia ingrozitoare, dar ne lasau incaltarile..balta...in balti.. Si imi amintesc ca dupa ceva timp mi-a spus disperata: "N-as vrea sa fiu copilul tau, ca m-ai pacalit atata drum.."

 
Imi mai amintesc si de matzoshenia aia de motan alb.. alb ingeresc, cu comportament minim diavolesc, care se cuibarise in viatza ei... in acelasi timp cu un pui de om... care astazi poarta numele de Matei... De motanul ala a scapat.. dar de asta nu! Avantaj eu!!!

 
Niste zile insorite pe scari mai racoroase cu cutii multe, cu masina de spalat carata in carca pe scari.. nu de mine thank God... Si as putea sa continui ore in sir... Dar ca nu cumva sa dau totul din casa.. nu de alta, dar some things are private.. o sa va spun asa.. 

Eu o iubesc pe Maria pentru ca:

 
- mi-a scrijelit pe retina culoarea portocalie si acum rezonez instant la vederea ei.. a culorii
- este mereu calda si primitoare indiferent daca-i zi sau noapte
- a facut o psihoza legata de fazele lunii, ceea ce imi demonstreaza ca nu-i neaparat un lucru rau sa crezi in lucruri mai greu de crezut
- ca a inteles ca e mai bine sa sarbatorim un om la data nasterii lui, nu la cea a mortii
- ca nu a renuntat niciodata sa aiba multi prieteni care chiar daca nu s-ar placea niciodata intre ei, se vor iubi pentru ca ea exista in viatza lor comuna.
- ca are curajul si nebunia sa aiba doi copii frumosi si poate sa iasa cu ei seara in bar, pe Lipscani.

 
Pe mine personal m-a facut sa-mi recunosc vocatzia tipic feminina de mama (care pana sa existe Matei in orice forma era negata cu vehementza pustoaicei nihiliste).. chiar daca ma viseaza ducand copii in carutzul de butelii... are totusi incredere in mine sa-l lase pe Matei si sa fuga sa-si dea licentza!

 
Dar mai ales imi este draga pentru ca a ramas tot ea si nu incearca brusc sa fie altcineva!!

 
P.S: Ar fi trebuit sa astept pana pe 29.. dar nu prea mai am rabdare...
LA MULTI ANI, MARIAAAA!!!!

so... love me like there's no tomorrow... www.lumeadinborcan.blogspot.com

DE 2 LUNI

CRONICA DE BAL Mogosoaia, 3 mai 2008

Bogatie adusa de stropitoarea-ploaie, bucurie in ochi ce nu s-au vazut demult, veselia calcaielor ascunse in pantofi de gala, finete portocalie pentru pauza de cuibarit, rasete gurese si glumite baietesti cu heliul din baloanele copiilor, ursitoare in salvari si blugi dansand O-Zone pe covorul persan, vin gustos cu ghes de vorba noua sub arcade antice, oameni acum mari veniti surpriza din copilaria lu' tati…

Din falduri de tafta, dantele si fundite ce pluteau din brate in brate, ochii printesei vorbeau cu lumea. oboseala le unea genele din knd in knd k pentru un ragaz de privire inauntru. De aranjare a frame-urilor. Asa cum mai faci si tu acum. 

Titirez obraznic si smecher, ai fost amfitrionul ringului de dans, secondat de Tereza si Alexia. Din knd in knd ai mai acordat cate un dans doamnelor deja fermecate. La momentul festiv cu torturi bune-bune ai lipsit motivat – doar si filmul tau trebuia montat bine pe sub gene-gene.

Esti T-tait, e claaar. Garderoba verbala porneste mereu de la ta-ta si se amesteca incet cu diverse alte culori maTeistice: tatze (brate), tut (sut), talut (salut), tintzi (dinti) si celebrul apuapu. – pe care noi, atat de adulti, ne incapatanam aiurea sa il transformam in apa.

 

Repertoriul printesei e format din ochi, ochi si iar ochi. Mari, calzi, alungiti, curiosi si ghidusi. Dedesubt, un zambet larg acopeibil cu diverse degete. Alaturi, uite o gropita! Spre a nu se lasa mai prejos, domnitza zice daaaaaaaa lung si inconstient, pe kre nici ea nu-l crede si un fel de aka de kre, insa, pare foarte mandra. Tu tre sa stii cel mai bine ce smecherie mai e si asta!

TURTIZ CU SURIZ

deh, acu' bag la dublu ca la ping-pong. si mi-e ciuda pe timp. doamne cat de repede trece. park ieri ma rasturnam p-aici k un dromader cocosat invers. iar acu' coconul conlocuitor a inceput sa devina fluture. bate usor din gene k din aripi si dak simte k nu te-a cucerit definitiv deschide toata gurita intr-un ras deplasat sagalnic in obrazul dinspre tine. si uite asa se dezvaluie gropita.

stransul la piept ti-l rasplateste cu un fel de tors carn, combinat cu fornaiala unui mic elefant ce incepe brusc. in somn, pana si barbia pare carna. fiindk dupa ce te-a topit rapid si definitiv, tanara mladitza se aseaza un piculet sa doarma, daruind obrazului rasfatul genelor, fiindk ei sunt prieteni vechi si aici chiar n-ai cum sa te bagi.

SPREAD YOUR WINGS

cei mai haiosi muciosi sunt cu noi! dar nu-i nimic, mami, asa e knd iei all incusive. trecem noi si peste asta. insa odata cu febra aferenta observ primele porniri razboinice de uite-cat-de-pusti-ma-fac dar nu uita k ascund ink un bebe gelos. brusc. accese izvorate din tine park odata cu tusea. lulu saraca nu pricepe ink nimic si protesteaza scancit knd ii aterizeaza din neant un pumn mic pentru univers dar mare pentru carapacea ei de boaba noua. tu razi victorios si se vede pana si in varful limbii k habar n-ai ce-ai facut. oricum stiu k intelegi mult mai multe decat ne arati si mi se pare normal.

dezvolti personalitate cu gherute si knd te prinzi k ai festelit-o vii sa miauni, mizand pe faptul k niciodata n-o sa uitam ce familie motaneask suntem. bravos, pustiu', esti tare. incet-incet, mami se transforma din aripa in toarta...friends will be friends!

(multam pentru poze, carmen!)

SURIZZZZ

de o luna incoa'

dak ai putea vorbi, sau mai precis dak am intelege martiana ta urbana, cred k ai spune ceva de genu': in viata mea a aparut o jucarie noua. vie. o pup mereu, k e frumoasa si moale. nu inteleg de ce mami nu ma lasa sa o iau in brate, dar pare k are ea un motiv.

in mare seamana cu mine mic. pampersi mai am si acum. dar ea papa de la mami. iar io ma uit cu un zambet superior: hehe, am trecut si io p-acolo, nu demult. dak m-as uita mai des in oglinda, as intelege de ce toata lumea zice k seamana cu mine. numai k ea are urechiuse mici de fata si cercelusi de domnisoara.

plange cam des dar io ma catar sa o pup si ii trece. deschide gura. cred k vrea sa imi zik ceva dar ink nu a gasit cuvintele. la baita o ajut pe mami si ii dau si ei jucariile mele plutitoare. dar bag seama k tre' s-o si invat sa se joace cu ele. deocamdata vad k ii place sa doarma in caditza. ce treaba...

tati mi-a pus azi talpica ei in talpa mea ce stie sa si mearga. atunci m-am prins k e ink tare mik si mai am de asteptat pana ne-om juk si noi k oamenii. adik...omuletii. oricum, o am deja de o luna si sunt taaare mandru!

UPDATE

 

...si pt k n-am zis nimic de mine, se pare k de knd m-am tuns am un succes terbil la fete

more to love than this??? matei primind cadoul vietii...pe ileana, surioara lui

10 MARTIE, ORA 13.00

odata cu soarele ce tocmai iesea din nori, a venit motana! cu planset riguros tinut atata timp captiv in plamanii ei temeinici. fata mare, dom'le, maaare fata! 4250 la cantar si 53.5 la lung de linie. frumoasa... cum ii sta bine unei martisoare. a tinut ea sa vina dupa ce trecura babele, ca sa nu cumva sa existe comentarii si dupa mucenici, ca sa nu se imbete tati din prea multe pahare peste cele 44.

cand ai intins manutele tale mici sa o iei in brate, tu ai devenit brusc mare. la fel ca mirarea si incantarea insurubate in ochisorii tai.

de-acum tre' sa imi iau secretara sa ne scrie viitoarele intamplari.

NO COMMENT!... si e doar un preview

dimineata de mama

!

Soarele acestei dimineti a venit filtrat prin perdelele portocalii ca in fiecare dimineata. Dar parca azi a ascuns mai multa stralucire in buclele tale castanii, in timp ce iti terminai somnul si iti incepeai ziua cu un MAMA soptit parca altfel. Din burta, piciorusele lui LULU raspund ca la un semnal inteles numai de voi doi. Eu simt cel mai frumos sentiment din lume: sunt femeie si sunt mama. Domnitelor, suntem minunate! Pentru ca putem transforma in dragoste tot ce atingem si pentru ca avem rezerve interminabile de daruit! Pentru ca stim sa sadim frumosul si in cel mai intunecat colt de existenta. Pentru ca suntem fierbinti si d-aia ne aprindem repede. Pentru ca stim sa-l iertam fara sa-i scoatem ochii. Pentru ca reusim sa facem si dintr-o maghernita un cuib frumos. Si pentru ca stim sa inflorim splendid, chiar daca nu ne straluceste mereu un soare deasupra capului. Pentru toate astea – si nu numai – meritam sa fim number ONE! La multi ani, dragi domnite! Domnilor… traiasca 

fotosinteza!!!

de la PISICOT cetire, rasete cu amintire...a fost candva o Raluca, dar in acceasi Marie

R. şi familia regală (28 feb 2008)


Pe R. am cunoscut-o acum vreo 16 ani. Corespondam pe vremea aceea. Eram fane Queen cu acte în regulă şi puneam ţara la cale la fiecare 3 zile, via Poşta Română.


În timp ne-a legat o prietenie frumoasă. Am renunţat la scrisori şi am început să ieşim împreună. În ciuda faptului că eram născute la câteva ore diferenţă, eram ca soarele şi luna. Ying şi yang. Eu aveam prieteni mişto, ea umbla cu bad boys. Eu strângeam banii ca furnicuţa să plec vara la mare, ea dormea la cort sau prin vecini. Eu aveam un loc al meu, ea se muta lunar cu tot calabalâcul. Ţoale, oale şi pisici.


R. a avut toată viaţa pisici. Pe rând le mărita, le moşea, le trimitea prin vacanţe, le permuta între prieteni. Prin 2000 R. stătea cu chirie undeva în Aviaţiei iar eu o vizitam aproape zilnic. Găteam, beam cafele, rememoram nebuniile tinereţii. Într-o zi ne întorceam de la magazin încărcate cu provizii ca pentru sfârşitul lumii. De obicei nu mâncam nici pe sfert dar fericeam şi bietele pisici, răsfăţate ca familia regală.


Deschidem uşa şi înăuntru ni se dezvăluie un peisaj apocaliptic. Mâţele, 4 la număr, sunt la butoane. Dara, mama birmaneză plină de fiţe scotoceşte tacticoasă prin frigiderul larg deschis. Ridică uşor capul, ne vede, apoi continuă să lingă smântână. Jimmy, fiul doamnei, fugăreşte un ghem ce pare-a fi o vagă rămăşiţă de portjartier. Pentax, motanul albatru, o zbugheşte după un dulap. Nici până astăzi nu ştiu ce făcea de fapt când l-am prins. Tot respectul!


Păşim în hol stupefiate şi R. mă întreabă. A ce-ţi miroase? Din tonul ei îmi dau seama că nu o arde vreo curiozitate, ci că ceva - la propriu - pute. Intru în sufragerie şi mă izbeşte. Ca într-un tablou de Monet, pasteluri crem şi maro sunt răvăşite pe covorul alb, pe canapelele de pluş, pe parchet, pe bibliotecă, chiar şi pe muşcată. Iar mirosul, MIROSUL... vine de la guguloiul portocaliu pufos care încearcă să scape de ruşine. Kutuşi, nenorocitule, ce-ai făcut?? Motanul ia privirea "eeeeeu, eu n-am nicio legătură cu asta" şi se smuceşte încercând să scape. R. însă îl înşfacă de beregată şi îl târăşte în baie. Zbanggg! Trânteşte uşa în urma ei şi aud duşul. Apoi mieunaturi disperate.


Îmi fac de lucru prin casă, organizez pisicile, curăţ cum pot ruşinea şi, miloasă din fire, mă ofer s-o ajut pe R. Când intru, lupta cu motanul încetase iar Kutuşi îndura jenat clăbucii parfumaţi. L-am spălat, l-am uscat, l-am pus în coş. Stătea ca împăiat. Uite-aşa ne facem curaj să facem copii, zice R. veselă. Cică dacă reuşeşti să te obişnuieşti cu mirosul ăsta, când le schimbi pampersul nu mai ai nicio treabă. Suntem pe calea cea bună!


Acum eu nu ştiu ce să zic. Între timp R. a făcut un bebe iar acum stă să-l nască şi pe-al doilea. Eu încă evaluez situaţia.

...is in the air

si tu o simti k va veni. vii cu canuta de apa la buric si vrei sa ii dai si ei, dupa kre urmeaza un mic ritual: asculti cu urechea, pupi, faci mai-mai, razi k si cum numai tu stii ce e acolo, pupi iar si tragi bluza peste, invelindu-i somnul. am incercat sa te filmez dar te-ai prins, k tare suntem smecheeer.


ea raspunde si ea cum poate, cu piciorus si pumnic. a doua sosetik din lampa. acum ea e soseta kre se tot camufleaza, iar tu esti ciorapul colorat kre o cauta. deja aveti o intelegere, asa k nu ma bag!


ei, dar chiar de faci fetisoara ta sfatoasa si ridici spranceana a "mami, io oricum stiu tot", ceva tot ti-a scapat!


nu stii k tu o vei primi cadou

Online, offline or invisible

Messul e o imapartie. Desi “desteptii” zic: bine k foloseti netul doar pentru a sta pe mess, imi asum fara nicio urma de rusine – imi place sa comunic, frateee! Imi place sa scotocesc in spatele a tot felul de statusuri sa aflu in ce stare se afla omu’ ala de le-a scris. Imi place sa schimb impresii despre “uite ce faza tare am gasit pe youtube” (alt taram mirific). Imi place k e free intr-o economie de piata. Plus k ma scuteste de amorteala tinutului telefonului la ureche sau de precipitarile celui/celei care a sunat knd “stii, tre’ sa inchid, nu e pe banii lor”. Ma tine in contact cu lumea voastra, lasandu-ma sa cutreeier in continuare si in lumea mea. Ma surprinde cu cate un contact pitit care ma buzzuie asa, din neant parca, promitand ceva misterios pe genu’: “ce-o fi si cu asta undercover?”. Am invatat “metoda oarba” intr-un timp record (e-adevarat, fara diacritice). Singurul lucru naspa e k nu pot scrie din pat sau din baie…in rest, messul e divin!!! (si nu am zis ink nimic despre emoticoane…)

buna seara...de seara

Hehhe…ce-a trecut timpul. D-aia tot spun io k asta e o forma de a simti mult mai multe clipe decat atunci knd erai de unu’ singur. Ce simt? Bucurie, teama, nerabdare, duiosie, grija, fluturi in stomac. La propriu, dupa cateva luni (mai exact 4) de cand m-am obisnuit cu acesta altfel de “a fi in doi”. Guri rautacioase ma acuza de ipocrizie, cum ca nu as recunoaste cat de naspa e sa te umflii in burta, picioare si degete, sa te ia capul brusc si fara leac, sa iti vizualizezi meniul proaspat consumat doar pt k sub’soare mirosinde impart autobuzul cu tine si lista pare k nu se mai termina. Dar cum sa nu treci zambind prin toate astea, cand stii ca la capatul drumului te asteapta o minune pe care inca nu esti convinsa ca o meriti? Eu o astept acum pe a doua – partener de joaca si de nazbatii pentru prima – poate spune cineva ca minunile nu se joaca? E-adevarat ca si ei fac lucruri mai putin placute, cum ar fi fite, febra, muci (doamne cat de multi pot produce un nas atat de mic!) si diverse alte chestii puticoase, dar nimic nu se compara cu rasul lor sincer de galme cu picioare. Sau cu miinile lor pufoase si mici cu care incearca sa descopere lumea asta mare-mare, dupa ce si-au incercat forta pumnilor in peretii primei lor casute.

the cutest kid in the world