Skip to main content

Posts

Showing posts from February, 2012

"copilul care alearga catre mare"

Soarele asta indoielnic imi provoaca dor de Vama – aia salbatica, intinsa dupa ultimele corturi. Mostenite din uterul mamei, cred eu, cele mai libere clipe ale omului sunt cand inoata, iar apa marii este cea mai “de-a mea” unda pentru a visa.  Sparg si imprastii valuri sau plutesc lenes, cand marea se mai si odihneste. Fiecare bolboroseala din joaca cu aerul – up and down, like a yo-yo -  arunca furiile si toate celelalte rele si aduna pofta de trai simplu, frumos si sarat.  Golit de ganduri, griji, zbateri si forte, capul conduce corpul mai firesc decat oricand, intr-o relatie fizica de subordonare perfecta, in care inima se ocupa doar cu pompatul, fara alte comentarii. Odata pornite toate aceste mecanisme rudimentare, imi simt sufletul eliberat de tot balastul adunat profilactic de pe la altii. Neted, lin, fara confuzii si tot felul de trairi paralele. Si frumos. Singurul lucru mai putin limpede este urma de invidie pentru delfini. click'n'listen Lost Song...

Grasanul, Clestele si Elasticul.

Ei sunt prietenii imaginari ai Printesei. Zmeul are acces conditionat de importanta sau gravitatea intamplarilor si apoi limitat brusc, cand Printesa simte sa isi rotunjeasca suveranitatea. Dar ii stie, ceea ce-i transforma in niste necunoscuti de-ai nostri.  Din diverse discutii de joc sau serioase, aflam si noi cum sta treaba. Chiar daca iubeste pisicile, Grasanul e cam artagos, chiar rau. Desi  Zmeul  sustine ca n-ar fi, din moment ce mananca tot (ca orice pusti istet dar mofturos, compara). Insa Printesa da vina pe Grasan de fiecare data cand e rost de pozna si urmeaza explicatiile. Altfel, pare ca doarme mult, ascuns pe unde nici cu gandul nu gandesti. Zmeul deduce, firesc: pai doarme, ca orice motan dupa ce-a mancat!  Ne gandim ca poate e vorba de un altfel de Tigru - pisoi real si de casa, portocaliu, pufos si foarte des folosit ca perna. Dar nu, Grasanul e pur si simplu un Grasan cam bataus si-atat.  Clestele iubeste fetele...

poveste din mersul de seara

Intr-o data (asa incepe ea orice depanare de vise sau intamplari), a fost o floare mov facuta din pene. Avea si frunza cu gargaritza. (nerabdator, Zmeul intrerupe: gargaritele sunt mai mici decat albinele, nu? Dar ce cauta pe flori, ca ele nu fac miere? ).  Povestitoarea continua, nealterata, sa impleteasca: si pe-atunci s-a auzit in padure un strigat mare-mare. Era un voinic, care a speriat floarea si s-a mai auzit si un plas de bebelus , care isi pierduse mama. Voinicul voia sa ajute floarea sa o gaseasca pe mami lu’ bebelush. (logica fireasca a Zmeului explodeaza cu suvoi: pai cum, mai Ileana, ca nu vezi tu ca nu are sens ce spui? Floare sta in pamant, nu in padure si apoi, daca s-a speriat de voinic, cum sa o ajute s a caute?? Instantaneu, gura-cireasa plina de confuzii se rotunjeste si mai mult, intr-o porunca ferma: Trebuie sa schimbi povestea! ) Printesa stie sa se tina tare, in timp ce il asculta calculat, cu zambet superior: Mai, Matei, e povestea mea, ce te...

povestea ochilor de printesa

Toata savoarea unei printese se invarte, cosmic, in jurul ochilor. Din ei si prin ei se intampla totul. Inclusiv asteptarea, mai pasnica sau mai razboinica, a supusilor si a altor aspiranti la tron. Cred ca si timpul tot in ochii printesei se uita. Un semn al lor, sau al sprancenelor suspendate, poate implini vise sau darama citadele. Concret, discutii: Zmeul (curios si simplu, cu ochii lipiti pe usa): Ileana, ne vin musafiri azi? Printesa (rasfirand genele suav, dar precis): asteapta sa ma uit in globul meu magic si cred ca am sa iti spun. Zmeul (dulce-dulce): Surioara mea cea mai scumpa (periatul infantil nu prevede calcule simple cu 1 numitor comun), nu-i asa ca diseara, cand venim de la gradi cu mami, tie o sa iti fie somn si o sa conduc eu?! (in brate, pe straduta, nu e de alertat Politia) Printesa (diafan, dar taios): Matei, eu am dormit la gardi, nu adorm in masina la-la-la. Mie imi vine somnul mai tarziu. Zmeul (mai pe interes decat oricand): Ileana, d...

povesti din mers

adevar sau provocare ? un joc de tabara pe care mi-l amintesc din povestirile fericitilor colegi pe care-i lasau parintii. acum, parinti pe drumurile spre gardi, ne umplem de ras, incercand sa mimam nepasarea locurilor din fatza. in spate, zmeul si printesa se joaca aprig. el, smecher si tiran, lanseaza provocari imposibil de urmat: iesi afara sa alergi pe langa masina, imi dai mie tot dulcele de la desert, o arunci pe Georgiana (papupsa) pe geam etc. printesa clipeste dinamic si rasfrange usurel refuzuri: asta n-a fost atat de tare, zi si tu ceva mai tareee (in sensul de cool , desigur, dar inca nu au prins echivalentul din germana). milostiva din fire si, la fel de firesc, curioasa, domnisoara trambitzeaza adevar . numai ca verbul este un aspect gramatical prea complicat, inca, pentru suvoaiele ei de idei pufoase ce ne inunda, cu susur, habitaclul. drept pentru care, frazatul e-adevarat caaa... devine, natural, sistemic: e adevarat nasul? dar gura e adevarata? si se pu...

calatorie

am zburat impreuna pe Luna, sa cautam o lume mai buna amandoi speram, ne rugam, sa fie loc si pentru noroc ne-am amagit c-am gasit Raiul,  biet taram pustiit dar ne-am intors pe jos cu aripi frante si plete carunte

ante-Primavara (comment pt un Motan dintr-un Borcan)

alerg prin planse si desene, cu muguri mici ascunsi la piept. adun troiene moi sub gene, nici eu nu stiu ce mai astept. vreau sa culeg culori de mai, sa scutur albul de pe case. pe drum se-ntrec aiurea cai si-aud doar vorbele ramase. vreau flori in ochi si, peste frunte, cununi de raze si fiori. tu imi trimiti vederi de munte si-n suflet gheata, fara flori.

Viaţă de gară

Ades plictisiţi sau isteric nebuni, definesc noţiunea de gară: şi oameni şi clovni mă-nconjoară. Atât sunt de mulţi, atât de străini. Inima ba te-n prezen t. Din trecut, atât de departe, pe şine, departe, mă zbat să nu uit că-ntre viaţă şi moarte sunt numai un bob de fiinţă şi lut. Nisip risipit din timpul rămas atât de aproape, aproape de mine , m -aşteaptă, jucând tabinet peste şine. Iar sfertul de veac bate sfertul de ceas. Oricum, Păm â ntul rămâne rotund, r ă scruce-nvârtit ă -ntr-o doară. Ca o batistă pierdută în gar ă , refuz s ă m-așez, cum inte, la rân d.

Citar

"Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi "tu" în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu.  Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o." ...autorul?! fara Google, din pagini rasfoibile cu mana, rog... click'n'listen... Steal His Heart (Emily...

Timpului

Ti-am cerut muguri, in zori, sa iau primavara din ei,  s-o plimb, usor, pe alei, sa-i astept intaile flori... Ti-am cerut raze de soare, in primele clipe de pranz, sa le-nham la ultimul manz uitat nechezand langa mare... Ti-am cerut singurii struguri ce n-au iesit la furat, sa-i plang, ruginiu, pe-nserat, parasita de soare si muguri... Tu nu mi-ai cerut niciun pret, mi-ai dat, generos, tot ce-am vrut si-atunci cand n-ai mai putut, m-ai lasat, in noapte, sa-nghet...

dor de maci... si nu numai...

In timp ce tu imi scriai scrisoarea zilnica de dragoste, soarele bland de afara ma urcase lenes in masina si ma impinsese spre campul nostru de maci. Rumen ca in fiecare primavara, azi ma astepta altfel. Langa zbaterea vioaie a vantului de dimineata, ca niste straji amortite de fosnetul pamantului, florile pareau complicii unui secret proaspat, iar teama ca-l pot descoperi parea ca le innoieste roseata. Am parcat usor, sa nu le ranesc tare. Calcam alene pe potecile mici si razlete pe care, de atatia ani, le batatoriseram impreuna fara sa intalnim pe nimeni, cu bucurie de proprietari-unici. Florile se plecau in fata pasilor, parca de frica sa nu faca zgomot si, astfel, sa ma prind de taina lor. Mirarea castiga puncte in fatza asteniei, ca intr-un meci de ping-pong fara fileu.  Stiam ca luasem degeaba volumul de poeme si pledul si lasasem undeva in urma dorinta de a sti ce imi scrii. Daca nu as fi simtit cum dogoarea macilor se urca incet, rosu si strans pe gatul meu, nu c...

Omul si Frica de Om

Omul privea-n oglinda. Speriat, vazu fotografia Eu-lui dublat: Of, ce ma tem ca-n luciul de hotar Sufletu-mi pierd... e, evident, impar. Si-l cunostea demult: candid, subtil, prieten devotat, dusman inutil... Acum... il speria, la propriu, gandul sa-i sape-n dublu exemplar mormantul. Membrele-si numara cu groaza: pare. Urechi si buze - doua fiecare. Doi ochi, doua sprancene, doua tample, purtand dubletul calculelor simple. Deasupra, capul sau... o cavitate unica-n felul ei, ca entitate, trona dublata de contactul straniu dintre neuro- si viscerocraniu. Isi inventarie sumar faptura, vazu ca nasu-i solidar cu gura si se temu din ce in ce mai tare: Imi pleaca Sufletul... de-nsingurare. Of... iar raman de doua ori dator... Stins, Inima-si chema in ajutor si i-o jertfi, stiind ca i-au ramas doar doua scanduri duble... de popas...