aiunmesaj

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

OMUL SI FRICA DE SEMN vazuse semnul Mortii, rece simti ca prea devreme-l cheama stia ca trebuie sa plece si-i era teama ca o metafora enorma, inchisa-n ochiul lui ingust, parea o moarte fara forma si fara gust si viata ii facuse semne, mai mult sau mai putin abstracte, dar multe-l impingeau, nedemne, prin cataracte se ratacise-n calea sa demult – si il chema pamantul acum – de parca astepta sa-i treaca randul simti cum ii rodesc usor aripile interioare si, pregatindu-se de zbor, uita ca moare in urma, toamna ruginie ca o regina diafana ii inchina o Rapsodie Boemiana (din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)