Skip to main content

Posts

Showing posts from May, 2012

de cod portocaliu

pătrunsă prin poarta deschisă în tine din buze cu ochi, distrasă şi mică, se râde dement o fărâmă din mine, gen Dama de Treflă cu Asul de Pică. tu spui, aberant, tot felul de lucruri atât de frumoase-n paharul cu vin, ascunzi în cuvinte mirare şi trucuri şi râzi la paharnic: mai toarnă puţin! pe-afară se zboară prin ploaie, cu stil: armata de ţărci bate mia de grauri. mă uit, peste fruntea ta de copil, cum fură cireşe şi numără lauri. regatul tău plin de emoţii vecine, ţinute pe mare când plaja e goala,  se poarta frumos cu fărâma din mine: de patru ori cinci, pentru chinta royală.

FLOAREA ROSIE (Poveste cu talc, autor anonim)

Poveste pentru  (educatorii de)  copii. A fost odata un baietel, care intr-o buna zi s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar, când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte, a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început. Într-o dimineata, când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: Astazi o sa facem un desen!   Grozav , a spus baietelul, deoarece îi placea foarte mult sa deseneze.   Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare.  Si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze… Dar profesoara a zis:  Asteptati, n u începeti înca! . Si a asteptat pâna când doamnei profesoare i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. Acum o sa desenam o floare , a zis profesoara. Grozav,  s-a gândit baietelul, fiindca îi placea sa deseneze si flori. Si a început sa deseneze flor...

de mai

atat univers  s-a bagat intre noi. ce prostie! ma uit cum aleile noastre se joaca de-a mingea de foc, tu strigi vara sa vie cu marea sa caute melci, cand se-apleaca vers pe revers. ochi in pamant se uita tacerea. cu valuri cu tot - calcate-n picioare sub toc insolit, ramasa la piept printr-un cosmic complot, mi-ascund, intr-un vis care n-a mai fugit, rasaritul din gand. stupid si tacut, timpul se scurge. clipirile stoarse,  ca un descantec presat intr-o carte, carate, ca soapta pe buzele arse, risipite din ochi, sarutate departe, au verb la trecut. gol rostogol pe mal te-nfasori. din ultima boare  ai vrea sa-ti pastrezi o raza - rasfat pe nisip - in parul cu boabe de sare, sa-nvarti prin masina de vata pe bat un suflet parjol.

s-a dat liber la JOACA,

fiindca, asta e, cu joaca ati inceput! pe descoperitelea, ca doar nu va anuntase nimeni,  in burta, ca afara o sa aveti si treaba asta de facut. v-ati gasit, pe rand, degetele,  marginea patutului, jucariile atarnate, de care tragi si atragi tot felul de sunete suspecte,  suzeta... toate din  nevoia fireasca de a dezvolta arsenalul sarac compus din sanul si  mainile mamei si de a obtine atentie folosind trucuri tot mai noi.  fiindca cele mai amintite amintiri ale voastre sunt de la si cu joaca. ceea ce ma uimeste cel mai mult din ele e ca abunda acelea cu mult popor vociferator in jur. explicit: stiti cu exactitate elvetiana momente si replici petrecute in tot felul de grupuri stranse ad-hoc la cate o zi de nastere (implicit varste si directii amestecate) si nu dati acceasi importanta "arhivarii", de exemplu, dialogurilor dintr-o joaca de doi. fiindca la joaca va descurcati voi cel mai bine, prin ea invatati lucruri fara...

chill & blue

fetze cunoscute adunate intr-un loc mare si verde, inconjurat in cerc de camere mari si  luminoase. aveam un pulover alb cu dungi bleu, desirat de timp intr-un fel care ma  imbraca intr-un vintage cool. desi simteam cum ma tine in brate, cautam cu ochii un loc  mai ferit unde sa il pot dezbraca si apoi sa pot evalua concret situatia. un grizon cu  varsta incerta si ochi buni imi face semn sa aleg una dintre incaperi, iar felul in care  privirea lui ma trimitea acolo promitea subtil ceva cel putin misterios.  camera era o  baie victoriana, cu alamuri vechi si urme de timp pe muchii. placile de marmura de pe  pereti erau imbinate asimetric, emanand o neasteptata caldura de cuib. in cada cu forma  ciudata si robinete imense, ghemotocit ca un burete ud, un pelican abia nascut parea ca  dardaie. mai de mirare decat orice era culoarea sa nefireasca- un bleu ceva mai deschis  decat dungile de pe pulover. cu miscari blande si un pic nes...

cusuți pe dos

El , frumos și sălbatic, ca un mers desculț prin nisip îndoielnic și mângâios, cu vânt în păr, fluturi în cap și flori în ochi. Știe să adune primăvara, îmbrăcată-n albastru marin cu dungi de soare și răsturnată pe malul încă rece, într-o poveste înfășurată cu amețeli, raze de somn, răsfăț moale și vis încâlcit. Cu ochi adânci și zambet larg, iși construiește lumea din basm cu piese de lego-curcubeu, pentru a o împărți, frățește, lumilor terne ale altora, cu bucuria aia pe care o simți când iți piepteni părul pentru nimeni. Ea , pierdută și mută, ca o floare cazută pe jos din ochiul lui stâng. Se-adună rar și greu, pentru a-și coace fructele elastice, rostogolite alene din livada copilăriei pe asfaltul întins pentru oameni, roți si scârț, când viața dă buzna așa, în dragostea ta de zi cu zi. Aplecată să iși respire sufletul, ascultă cum se vaită gândurile ca un cor stângaci adunat din toate colțurile minții într-o primă audiție, cu demnitatea celor ce știu să primească...

Pai mai exista viata dupa Vama?!

Totul a pornit de la vecinu’.  Dimineata blanda si mangaioasa, cu lenea cafelei pe terasa. Ileana plantand rasaduri cu tati, Zmeul plecat hai-hui, plin de smechereli pe noua lui bicicleta. Vecinu’ saluta vesel si comenteaza: viata, dom’le, ia uite si tu - tata cu fata de serviciu la straturi, mami se crede la mare . Primul harsht!  Apoi sms-uri si telefoane cu povesti deja de-acolo si intrebari firesti, pe genu’: cat mai aveti, unde sunteti, da un semn cand ajungeti etc... Prea multe harshturi, zic. Cer frumos voie si bani de la omu’ meu si intreb alene copiii: ce ziceti, mai, mergeti si voi cu mami pana in Vama, ei?! Chiote, zmunceli pe dupa gat, pupaturi, rasete cu dinti multi si goana prin dulapuri si valize: eu imi iau neaparat 3 rochite , proclama Printesa, iar Mateiu isi cauta frenetic ochelarii de apa. Incerc sa domolesc aspectul: mai, s-ar putea sa fie rece apa, poate nu ne scufundam, hai sa luam si un hanorac, un blug, ceva, o sa stam la cort. .. aia e! Im...