Definiția de azi

Freamătul este secretul frunzelor, pe care omul simte că l-a furat de când era mic abia în clipa aceea frântă în care aripile din stomac reclamă niște fluturi adulți. 

Este folosit, deseori inutil, mai mult de către femei. Și nu pentru că ele sunt desenate din delicatețe și ușurime, cu multiple linii curbe și mai inspirat talent, ci pentru că freamătului îi place să se cuibărească. În cea mai molatecă și ghemuită felin zonă pe care o găsește, așteptând, în femeie. Mai stă ascuns în florile din preajma-i, pitulat printre culorile lor, păstrând încă urme din adierea câmpului din care au fost răpite. 

Statistic, se manifestă mai puternic la mame, fiindcă ele dezvoltă altfel de mângâieri exterioare după atâtea luni de plutire pufoasă coaptă în interior. 

Născut exclusiv din iubire, este frate vitreg cu tremurul - fiu de drept al fricii - și este des surprins cum îi clipește confuz, ca într-o relație cu valențe medicale. 

Nu se transmite prin cablu sau strănut. Se transmite de la om la om, prin atingere și susur. Se găsește și virtual, dar lui îi place să rămână cald. 

Îl recunoști ușor pe stradă, prin case, pe alei sau prin parcări, în ochii ăia cu zâmbet tâmp, în vorbe gâtuite în timp ce cântă, în mâini zburătăcite spre nicăieri și din nimic, ce-ți răstoarnă capul spre cer ca-nspre sărut. 

Dar cel mai sigur și mai adânc îl simți atunci când îl ții - măcar pentru câteva clipe - în brațe.

Pierdut sărut. Îl declar nul.

Înot zilnic prin mări de lume - mică, tânară, bătrână - mult mai scoasă pe strazi decât firesc, din preaplinul soarelui ăsta de primăvară. Pe și sub pământ (la metrou, nu-ți face vreun gând dubios!) freamătă - verbali, febrili, tonici și dezlănțuiți - puști și puștoaice. Și nu găsesc în ei nimic înlănțuit!!! Rar văd două mâini care se țin de ele (nu de touch-uri îmbrăcate în huse funky).

DE 3 ZILE nu am văzut NICIUN sărut. Oare se ascund? (așa cum s-a lansat moda asta nouă cu mamele care se ascund când alăptează?) să nu-i vadă vreun grinci? Oare nu mai e la liber să-ți explodezi emoțiile? Tre' să le strângi undeva, ca râsul din biserică, într-o pungă pe care s-o deschizi mai târziu și mai încolo? S-o fi decretat jena de sărut și nu scrie pe net?! 

Toți aleargă furnicoși în toate direcțiile. Oare nu mai au timp să înghețe câteva secunde într-un sărut rupt din ritm? Când eram io mică, babele și moșii din tramvai aveau un motiv comun de comentat momentele de vârf și frecuș din oraș, când se ieșea de la ore - ia uite-i și p-ăștia, prost-crescuții, cum se pupă aici, în văzul lumii. 

Ultima dată am văzut un șef de șantier lângă TVR, c-o tanti durdulie, toată numai zâmbet și cârlionți. Și el radia. Ca toți șefii ce nu fac nimic, clar avea omu' timp. Și-am mai văzut pe lângă Lazăr un puști sălbatic cum se străduia să pupe o fata frumoasă, ce părea crescută de maimuțe. Ăla sigur n-avea nicio jenă, iar ea se uita într-un fel de lasă-mă-mi place. 

Mi-e clar că dragostea încă se mai întâmplă, dar unde se sărută puștii?! 

De-acum e la liber sa fii parinte liber!

Cum arata lista parintilor la capitolul “timp liber”? Te rugam, dupa ce-ai pufnit in ras, sa nu ignori ce urmeaza! 

Sa consultam: plimbari prin parc, vizite pe la bunici, tura de mall, gratar cu inca trei familii la padure si tot asa. “Coltul meu boem de viata a ajuns cam coltisor… Hmmm ”. 

STOP. Recalculare traseu, prin Centrul Vechi! Gasesti CAMERA COPIILOR – e simplu, in La Historia, peste drum de Teatrul de Comedie – si vezi cum e la liber sa fii parinte liber! Noi preluam junimea la jucareala, iar tu poti iesi la o bere cu prietenii, la cina romantica de-o amani in fiecare luna, la un shopping in Unirea, la teatru sau unde mai scria pe post-it-urile alea pe care le arunci frecvent la gunoi cand faci curat.

CAMERA COPIILOR este frumoasa, curata, foarte colorata si plina de jucarii alese special pentru ca micutii vostri sa se simta in largul lor, cat mai “acasa”. Aici ii asteapta Lili, fata ce va deveni din prima zi personajul despre care vor povesti, mai tarziu, in compuneri. Din experienta de mamica – inainte de toate - ea supravegheaza atent joaca lor, ii ajuta cu maini, ochi si sfaturi, intra in joc cu ei sau ii invata jocuri noi. 

ATENTIE! Singurul risc pe care si-l asuma CAMERA COPIILOR este acela de… IMPRIETENIRE!

Dar, fiindca sigur nu e primul loc de joaca vizitat pana acum, nu poti rasufla usurat decat dupa ce afli ca pretul este la fel de confortabil. Chiar este! 25 lei*, indiferent de durata petrecuta la noi. Si pentru ca asa-i frumos cand vii in vizita, il asteptam pe micut cu un suc din partea casei!

* 15 lei pentru clientii La Historia.

https://www.facebook.com/cameracopii

Portocaliul a cam luat-o razna!

Se stie ca mi-am asumat deschis poreclele voastre gen Miss Pozitivism sau Miss Literatura. Si ca v-am scrijelit pe retine toate nuantele si formele de portocaliu. Ei bine, va anunt sportiv ca portocaliul a luat-o razna! Suntem prieteni, ne iubim si suportam reciproc, el ma incanta pe mine iar eu pe voi cu acest tip atipic de fotosinteza care, culmea, nu e verde dar se combina bine!  Pe principiul “Iubito, nu mai suntem tineri / la mine-i joi, la tine vineri”, sa ne si intelegem, zic:

Primul semn subtil a iesit cu spart de scoici frumoase adunate migalos, pe prima ceata cu vant subtire. Pietrele vinovate - gri, albastre, nisipii - au ramas, cu toate sclipirile lor de primavara-n Vama.

Tigru – motan urban ruralizat modern, cu apucaturi de golan (desi vaduvit de bilute), blanos si moale in miscari unduite feminin spre coada ca de vulpe. Ne-am lipit simbiotic, ne-am obisnuit cu dormitul pe post de perna, ne-am inteles si acceptat: el - producator nisat pe smocuri fine si gadilicioase, noi – perechi mari si mici de talpi prietene cu 5 m2 de covor mitos-ierbos si colorat industrial fix cu pigmentii blanii lui. Toate bune si fumoase – de doua saptamani miauna mult prea matinal, haotic, nazal cu timbru gros si e vesnic nemultumit de ce i se pune in strachina. Pentru a strange si mai multa atentie si mila, si-a scrantit o laba din fata, pe care ne-a tot tarat-o demonstrativ pe sus-numitul covor concurent, timp de o saptamana.

Ratustele. Doua gamalii de 3 zile, primite de la o gospodarie cu staif spre a hrani instinctul mamos al Printesei si pe cel de scutier la scara mica al Zmeului. Pe la 4 dimineata rascoleam netul pentru a afla cum obtinem temperatura optima ce inlocuieste rata-mama, cum gatim mixuri de hrana pe baza de urzici si alte tabieturi cu cioc lat. Apoi au primit identitati de la ciripitorii cei mari: Degetel si Lacrimuta. Am vazut, in doua zile, ca beau apa cat o camila adulta, adora sa fie uscate cu feonul si exagereaza cu udatul tocmai d-aia, se uita crucis daca le privesti de peste cioc si iubesc neconditionat. Ieri seara s-au jucat cu ele cainii si, in 2 secunde, le-au facut ingeri.

Zmeul a facut pneumonie cu streptococ Beta-hemolitic (putea macar sa faca niste beta-caroten, nu?).  Se serveste dulce, de 3 ori pe zi, din 3 siropuri cu ambalaj sau continut portocaliu, cu acea seringa gradata pe care o cunosc toate mamele.

Mişca. Alt zbenghi pisicesc, de dimensiuni reduse, motocel viu de joaca pentru Olga si Petru, terorist nocturn al somnului de drept din dormitorul parintilor. (Ruxandra, observi ca nu spun nimic de litiera!). Ne-a dat batai de cap o seara intreaga sa ne intelegem daca e un Mişc sau o Mişcă. Din porniri ascunse de erou istoric sau pur si simplu usor plictisit de acrobatiile din casa, s-a gandit ca, odata ce am stabilit ca e cocos, ar fi momentul sa se joace de-a zburatul prin ferestre. Sa il admire si centrul Capitalei, nu?! Cules de pe garduri, a vomat de doua ori si e inca in soc. Acum, el e nuanta de porocaliu in care mi-am pus toata speranta ramasa! (sa-i pot povesti, cand o fi cotoi, care-i treaba cu Street Delivery, ca vad ca n-a luat de unde trebuie).

Azi dimineata, superb in tricoul porocaliu de somn, Alin nu-mi putea vorbi. De gâlci. 

Momentu' 36

Momentul acela in care pui frana brusc, sa te bucuri. Curge firesc melodia ce te ia in brate si te duce departe, acolo unde ai tot trimis momente in care nu ai avut timp sa simti cat, cand si cum iti vine. 

Momentul acela in care iti dai seama ca poti sa-ti apartii un pic, e legal si nu doare. Ales a fost de cand ai inceput sa misuni p'aici, doar te miri ca ti-a luat atata sa-l culegi. Eu am mai gustat picaturi din el, chiar m-am infruptat vinovat. Acum, cand e mai greu sa ii faci loc prin tine sau tie printre ei, pastoresc pasi mici purtatori de vise mari. 

Si daca ani de-a randul am crezut cu tupeu ca toate mi se cuvin, am descoperit, treptat, ca implinirea aceea pe care ti-o asumi fara pic de ipocrizie incepe cu cel mai banal cuvant si sentiment: MULTUMESC! ce pare ca il ajungi mereu, dar nu il desavarsesti niciodata, insa multimea destinatarilor te va maguli mereu. 

Parintii, ca m-au adus pe lume si sor'mea, ca e mereu cu cinci minute inainte acolo unde gandesc eu. 

Iubitii de peste ani, ca m-au invatat sa iubesc mai adanc si sa ma feresc mai des. 

Alinul meu, ca m-a conturat ca femeie si mama, pornind din trairi si priviri simple. 

Zmeul Matei si Printesa Ileana, ca ma pastreaza copil peste zi si ma adorm gingas seara. 

Prietenii, ca ma iau asa cum sunt, ma inconjoara peste timp, ma bucura, supara, impaca, provoaca, ingaduie si coplesesc, de aproape sau de departe. 

Va multumesc! Dintr-un suflet imposibil de mare, in care voi va faceti de cap asa cum vreti, cand vreti si tocmai d'aia sunteti minunati! 

Altfel, marea si Vama sunt la fel de frumoase cum le stiti!

la mal de val

Căzut dintr-un roman cu prinți și zuze

printre fiori livrați pe seară în pahare

se uită lung, ca soarele în mare

când seara-i pune rujul preferat pe buze.

Poartă picturi semețe pe obraz,

cu icsi și igreci prinși în inimi goale,

deasupra lui se-mpreunează rotocoale,

forfota coatelor îl cruță spre amiaz.

Mai pune-mi gheaţă peste rom cu mentă,

să n-am ce face cu mirarea ta adultă

când primavara nu se mai ascultă

prin boxele cu umbră decadentă.

De când s-a strâns nisipul pe pământ

să împletească focuri fără vetre,

în mare nu-i urât s-arunci cu pietre,

de-oi vrea să-ți tacă greierii din gând.

Așa ceva… mă risc de nu exiști!

Strâng dur din umeri aer îngustat

pletoși bărboși, cu lobul perforat,

rupți dintr-o ilustrată chill cu ochii triști.

Sătul de-atâtea stele fără colți,

cuvinte mici lipește sub bretoane,

în timp ce noaptea zburdă razna din platane,

să nu-și rămână mică pe sub bolți.

Și-n clipa-n care nu se mai observă

cum ei iți beau, tribal, cafeaua fără lapte,

tăblia-mi spune c-ai garat la 7apte

și-a fost odata o Mărie de rezervă.

Nu-i mai zic

Vorbește-mi blând, pe rând, cuvânt cu vânt
rotit pe plajă, să-l aud-ascult într-una
cum, culmea, îmi împarte lunile cu luna
și murmură, in numele lui nu mai știi de când.

Valuri de nuanțe hoațe de-or ieși din cușcă
să rupă oblic verticala asta albă,
rulează-mi marea coală goală, strânge-o salbă,
iar de o fi să doară, mușcă înc-o dușcă.

Întinde-i dungă lungă, udă undă,
împacheteaz-o, mai de mai, cu alte vise
sau leagă-i, legănat în zorii zilei zise,
cort de hârtie colorată și, în frunte, fundă.

Strig spring

- Ia uite, 

cerul isi rastoarna

obraz albit, pupat de vant.

Se rade sus, cu lacrimi multe,

iubirile se dau pe goarna

si pe cuvant.

Si chiar

motanii ies la agatat.

Izbesc, cu coada si miorlau,

sa nu mai fie iarna iar.

Cand zorile au castigat,

mai au un miau.

- Ei, na!

Acum imi vii si tu cu vise

mototolite, coapte-n coaja.

Cearceaful de pe partea ta

le-ntinde lenes. Par omise

din alta vraja.

- Asa-i.

Vreau soare-n geam si pe parbriz

si ciripit de roti cuminte.

Cata rabdare sa mai ai

visand doar marea, cu briz-briz

si dor fierbinte?

Poftesc

sa iesi la tranta cu norosii.

Iar de-mi castigi o prima vara

zaluda-cruda, s-o primesc,

fara cutii cu inimi rosii,

la drum de seara.

Ce-ar fi dac-ar fi?! (joc de copii recomandat si parintilor)

Cum ar fi sa fie o zi in care sa te poti desprinde legal de tine? Sa iti uiti in culcus, la dospit sub pilota, mulajul de peste noapte, inainte de alarma cafelei si vartejul diminetii. Sa te strecori senin in lume si sa o iei la drum in ce directie vrei tu, nu tot felul de ei. Sa te plimbi pe strazi pe langa care, altfel, trece doar talpa timpului in goana masinii si sa mergi prin parc doar pentru a-ti insira, lenes, picioarele pe dalele lui rupte. Sa te bucuri de rasul plin al unui prieten caruia, in sfarsit, ai reusit sa ii faci o surpriza, dupa multiple telefoane intrerupte abrupt de cei carora le trebuiai atunci. Sa poti sa te opresti si sa asculti povestea intortochiata a femeii care cerseste, zilnic si zdrentuit, mila bordurii, in timp ce tu fumezi Sobranie Black Russian fiindca - asta e - ai un dealer foarte cool. Sa nu te irite drumul nervos si aglomerat spre cea mai buna supa iute, desi poti sa fericesti o foame de copil nerasfatat si cu salata ta de vinete. Sa intri intr-un chiosc din colt de strada si sa iti impletesti degetele alegand balsamul de rufe cu cel mai bun miros, doar pentru ca simti acea nevoie acuta de pufos. Si sa poti sa pleci de-acolo cu un vin vechi, de povestit molcom, mai usor si mai prieten decat peturile cu apa plata si contractul cu volanul. Si-apoi, desi traiesti portocaliu, sa iti ingadui sa iubesti azi rosul-rostogol, doar pentru ca ziua e frumoasa ca o placere vinovata. Iar cand orele chiulite pe franturi din fisa ta de post se-ndreapta spre-nnoptat, sa te desfeti scriind doar pentru acea pereche de ochi.  

Click' N' Listen