la mal de val

Căzut dintr-un roman cu prinți și zuze

printre fiori livrați pe seară în pahare

se uită lung, ca soarele în mare

când seara-i pune rujul preferat pe buze.

Poartă picturi semețe pe obraz,

cu icsi și igreci prinși în inimi goale,

deasupra lui se-mpreunează rotocoale,

forfota coatelor îl cruță spre amiaz.

Mai pune-mi gheaţă peste rom cu mentă,

să n-am ce face cu mirarea ta adultă

când primavara nu se mai ascultă

prin boxele cu umbră decadentă.

De când s-a strâns nisipul pe pământ

să împletească focuri fără vetre,

în mare nu-i urât s-arunci cu pietre,

de-oi vrea să-ți tacă greierii din gând.

Așa ceva… mă risc de nu exiști!

Strâng dur din umeri aer îngustat

pletoși bărboși, cu lobul perforat,

rupți dintr-o ilustrată chill cu ochii triști.

Sătul de-atâtea stele fără colți,

cuvinte mici lipește sub bretoane,

în timp ce noaptea zburdă razna din platane,

să nu-și rămână mică pe sub bolți.

Și-n clipa-n care nu se mai observă

cum ei iți beau, tribal, cafeaua fără lapte,

tăblia-mi spune c-ai garat la 7apte

și-a fost odata o Mărie de rezervă.