knd pe 29 s-au facut 31... corazon

se numeste "De ce o iubim pe Maria" si este cea mai frumoasa scriitura despre mine ever. vinovata este motanski, am luat cu copy-paste din "lumea din borcan"

Dedicatie speciala: "People are crazy and times are strange..."


Ei bine iata... 

 
Cred ca cei mai multi dintre noi au cunoscut-o pe Maria razand.. Cei mai norocosi dintre noi, au cunoscut-o dansand. Evident ca si eu am cunoscut-o dansand, ce credeatzi? Ei, eu am avut un mic atuu: o prietena comuna, Bianca, ne facuse inainte introducerea... Mie mi-a povestit ca are o prietena care il adora pe Freddie si ei probabil ceva asemanator.. Asa ca intr-o seara, recunosc k nu imi amintesc exact data, dar stiu ca era acum vreo 4 ani, intr-un club cu perne multe, gagici frumoase si un bar alunecos am cunuscut-o pe Maria. Ea vorbareatza si exuberanta ca deobicei, eu in carapacea mea sharmanta cu un vesnic zambet pe buze dar nimic mai mult.. va spun eu, nu tradam niciun fir de inteligentza sociala pe atunci. Nici macar o umbra timida... Ei bine am stat eu ploconita intr-un colt..precum imi era obiceiul si am privit si m-am minunat de cum se poate traduce ritmul in trupul unei femei frumoase si cate victime poate produce traducerea asta.

De acolo am inceput sa ne intalnim mai des, gratzie cunostintelor comune.. bine.. bunilor prieteni comuni.. dar atunci erau la gradul de simple cunostinte sau prieteni ai Biancai. Timpul a trecut si am ajuns sa-l serbatorim prin ascultari repetate pe dragul nostru comun.. intr-o seara cu aglomeratie multa... in capul meu, in sufletul Mariei... Si mi se pare mie ca a fost tare relaxant, ca in timp ce eu ma "speteam " citind pentru nu stiu ce examen "important" pe acordurile mult indragite de Queen Maria s-a relaxat si-a adormit..ehe pentru ca pe atunci putea...

 
Daca nu ma inseala memoria am reusit sa ne plimbam si printr-o ploaie scarboasa, care ne-a udat pana la piele... Iar eu ii spuneam Ca ce-a fost mai greu a trecut si ca mai e putin.. Nu ca ar fi fost ploaia ingrozitoare, dar ne lasau incaltarile..balta...in balti.. Si imi amintesc ca dupa ceva timp mi-a spus disperata: "N-as vrea sa fiu copilul tau, ca m-ai pacalit atata drum.."

 
Imi mai amintesc si de matzoshenia aia de motan alb.. alb ingeresc, cu comportament minim diavolesc, care se cuibarise in viatza ei... in acelasi timp cu un pui de om... care astazi poarta numele de Matei... De motanul ala a scapat.. dar de asta nu! Avantaj eu!!!

 
Niste zile insorite pe scari mai racoroase cu cutii multe, cu masina de spalat carata in carca pe scari.. nu de mine thank God... Si as putea sa continui ore in sir... Dar ca nu cumva sa dau totul din casa.. nu de alta, dar some things are private.. o sa va spun asa.. 

Eu o iubesc pe Maria pentru ca:

 
- mi-a scrijelit pe retina culoarea portocalie si acum rezonez instant la vederea ei.. a culorii
- este mereu calda si primitoare indiferent daca-i zi sau noapte
- a facut o psihoza legata de fazele lunii, ceea ce imi demonstreaza ca nu-i neaparat un lucru rau sa crezi in lucruri mai greu de crezut
- ca a inteles ca e mai bine sa sarbatorim un om la data nasterii lui, nu la cea a mortii
- ca nu a renuntat niciodata sa aiba multi prieteni care chiar daca nu s-ar placea niciodata intre ei, se vor iubi pentru ca ea exista in viatza lor comuna.
- ca are curajul si nebunia sa aiba doi copii frumosi si poate sa iasa cu ei seara in bar, pe Lipscani.

 
Pe mine personal m-a facut sa-mi recunosc vocatzia tipic feminina de mama (care pana sa existe Matei in orice forma era negata cu vehementza pustoaicei nihiliste).. chiar daca ma viseaza ducand copii in carutzul de butelii... are totusi incredere in mine sa-l lase pe Matei si sa fuga sa-si dea licentza!

 
Dar mai ales imi este draga pentru ca a ramas tot ea si nu incearca brusc sa fie altcineva!!

 
P.S: Ar fi trebuit sa astept pana pe 29.. dar nu prea mai am rabdare...
LA MULTI ANI, MARIAAAA!!!!

so... love me like there's no tomorrow... www.lumeadinborcan.blogspot.com

DE 2 LUNI

CRONICA DE BAL Mogosoaia, 3 mai 2008

Bogatie adusa de stropitoarea-ploaie, bucurie in ochi ce nu s-au vazut demult, veselia calcaielor ascunse in pantofi de gala, finete portocalie pentru pauza de cuibarit, rasete gurese si glumite baietesti cu heliul din baloanele copiilor, ursitoare in salvari si blugi dansand O-Zone pe covorul persan, vin gustos cu ghes de vorba noua sub arcade antice, oameni acum mari veniti surpriza din copilaria lu' tati…

Din falduri de tafta, dantele si fundite ce pluteau din brate in brate, ochii printesei vorbeau cu lumea. oboseala le unea genele din knd in knd k pentru un ragaz de privire inauntru. De aranjare a frame-urilor. Asa cum mai faci si tu acum. 

Titirez obraznic si smecher, ai fost amfitrionul ringului de dans, secondat de Tereza si Alexia. Din knd in knd ai mai acordat cate un dans doamnelor deja fermecate. La momentul festiv cu torturi bune-bune ai lipsit motivat – doar si filmul tau trebuia montat bine pe sub gene-gene.

Esti T-tait, e claaar. Garderoba verbala porneste mereu de la ta-ta si se amesteca incet cu diverse alte culori maTeistice: tatze (brate), tut (sut), talut (salut), tintzi (dinti) si celebrul apuapu. – pe care noi, atat de adulti, ne incapatanam aiurea sa il transformam in apa.

 

Repertoriul printesei e format din ochi, ochi si iar ochi. Mari, calzi, alungiti, curiosi si ghidusi. Dedesubt, un zambet larg acopeibil cu diverse degete. Alaturi, uite o gropita! Spre a nu se lasa mai prejos, domnitza zice daaaaaaaa lung si inconstient, pe kre nici ea nu-l crede si un fel de aka de kre, insa, pare foarte mandra. Tu tre sa stii cel mai bine ce smecherie mai e si asta!