gonim spre autostrada. rapitorul meu driver imi interzice sa raspund la telefoane.
suna Motanu' in disperare, eu, senina, insistam k ma asteapta prin statia de la primarie, doar venea sa isaurim cot la cot...si knd colo, ea a fost capul rautatilor.. aveam sa aflu asta mai tarziu. deh, o felina cumplit de sincera pentru aceasta specie si lume, ce isi reneaga virulent originile declarand razboi etern pisicilor - de aici si necesitatea de a o numi motan - ale carei sensibilitati adanci si le ascunde abil in pernutzele roz din spatele ghearelor - tactil prezente si knd sunt ascunse in teaca.
pe numele legal Simona, e fan de tot ce canta bine si isi consuma timpul si nervii sa fak bani pentru a colinda lumea din concert in concert, de unde se intoarce cu vise-n sufletul ei imposibil de mare si revolte umane de expat asupra tzarinii autohtone. am declarat multiplu k dak as pleca oriunde pe-afara nu voi avea suficienti arginti sa cumpar tot ce mi-as dori sa ii aduc... fiindca mai are si prostul obicei sa revina cu "souveniruri" gen salvari, camasutze si alte gigele costisitoare.
barometrul vietii ei, Bobo, este singurul kre o mai poate aduce cu picioarele pe pamant, tzinind cu greu piept tuturor tornadelor universale ce pot incapea intr-un motan biped binedimensionat. noroc k a fost inzestrat cu un calm racesc ce ne scoate pe toti din sarite, cu un stil de a cumpata viata enervant de bun si greu de post-sincronizat cu traznaile noastre de copii mari - asta in timp ce crede k il poate tine ascuns sub carapace, la nesfarsit, pe cel din el. (cunosc modelul, am si eu unul acasa...)
ajunsi pe autostrada, am avut voie sa deschid un plic. ideea de scrisoare - adik SCRISA - mi-a bucurat si ultimele sinapse care nu sclipeau inca, in timp ce curiozitatea apunea odata cu soarele, uitandu-ma in voia surprizei. o foaie A4 plina de nume colorate, predominant portocaliu - opera altui copil mult prea devreme mare si totusi atat de mik - Oana Pitic - Mary Poppins a copiilor (este incredibil, frate, cum ii poate struni din joaca, cu joaca si pentru joaca. asta knd nu baga vocea de piept ce-ti ingheata instant fizicul: treeeeci la coooolt acum!). altfel, o poveste din casutza piticilor, traita efervescent sau pasnic - in functie de cum i se pune norul pe inima - in propria ei poveste fara sfarsit...
actrita desavarsita - singura in acte din toata trupa de complotisti - te face pe degete de n-ai aer, nici nu simiti nici nu respiri. mi-a suportat fiziceste urcatul pe pereti de nervi k nu imi iese visul meu de fuga, uneltind prin spatele monitoarelor cu gask, pe mess-uri si sms-uri, intreaga tarasenie - k doar d-aia a lucrat o viata la emisiuni cu si despre farse. nu te mai creeed nici pe tine, papusaroooo!
dak ar fi fost sa ghicesc cine e capabil de atata teatru si uneltiri perfecte - exceptand "sharpele" pitik crescut la san (!!!) - as fi spus fara sa clipesc Zivari. am banuit io ceva-ceva knd brusc o dadeati toate cotita k nu mai veniti nici la party - unde deja ma gandeam ce ii mai dam nebunei sa puna pe foc si cum facem fatza pe caldurile astea, desi cerul rezerva un cod de ploaie.
fata cu note muzicale (Mi-re-la) - cea mai nastrusnica persoana in care se presupune k ar trebui sa ai incredere sa te faca bine cu capul (!) a venit cu texte d-alea pentru gospodine resemnate, ce se bateau evident cap in cap cu teoria revitalizarii vietii de cuplu, mai ales dupa copii. la final, pentru k naucirea sa fie completa, nervii suficient de fierti si rabdarea coapta bine-bine, imi facea prognoza meteo de kre se bucura aia pe la marea din grecia, de exemplu. adik un fel de ia si pricepe dak poti. hmmm...cat de senina am fost si cat de mult va iubesc, dementilor!!!
precum spuneam...povestea merge mai departe...mai sunt ink zece negri mititei dar colorati acolo, pe lista...
No comments:
Post a Comment